Am lucrat cu zeci de oameni, poate cu sute. Ei știu dacă am făcut-o bine sau nu. Am fost redactor șef la ziar și director editorial la televiziune și împreună cu ei, cu oamenii, am încercat să fim normali. Într-o vreme în care ni se părea că toți cei din jurul nostru bat cîmpii. Acum am luat o pauză (vorbesc, desigur, despre partea de forfotă), și mi-e foarte bine. Mai scriu pe realitatea.net, mai fac cîte o emisiune la Radio Cluj (acolo e Raiul pe pămînt, mă simt excelent), mai comentez cîte un meci, am intrat la doctorat (am ca temă manipularea în presa scrisă sportivă), joc tenis cu prietenul meu Doru Abrudan, alerg în parc și merg la bazin. Încerc să slăbesc.
Mintea mi-e totuși la scris. Așa că m-am hotărît să țin acest blog, împreună cu prietenul meu Bara. Am pornit oarecum împreună acum mulți ani, așa că nu văd de ce nu am continua. Poate o să ne prindă noile roluri. Cam știm ce vrem să facem, totul e să ne și iasă. Avem și prieteni care ne vor ajuta, dar și dușmani, care ne-ar lua gîtul. O să avem grijă să îi înmulțim, și pe unii, și pe alții.
1 comment
Felicitari Ovidiu! Ti-am adaugat blogul in lista celor pe care le citesc zilnic. Spor la scris!