Pagliacci (Paiațe)

Citesc de cîteva zile despre conflictul acesta dintre angajații Operei și directorul insituției, Rareș Trifan. Nu reiau istoricul  poveștii, o aveți pe larg în presa zilei.
Nu știu, în schimb, cine e acest domn, Rareș Trifan. Și cum a ajuns el așa o mare vedetă, de scriu ziarele despre el. Și cum se face că Opera din Cluj, de care nu auzi cu anii, este în prim-plan acum, de vorbesc despre ea Kelemen Hunor, Tompa Gabor și alții. Poate că, așa, ca la un divorț, de vină sînt ambele tabere: atît angajații cît și conducerea. Dar asta pe noi chiar nu ne interesează. Înclin să țin cu angajații, pentru că pe unii dintre ei îi cunosc. Repet, de domnul acesta, Rareș Trifan, n-am auzit în viața mea.

După umila mea părere, de clujean, de om care a făcut Liceul de Muzică, Opera din Cluj, în ansamblul ei, are o problemă. Una de management, pentru că nu am auzit în toți acești ani de la Revoluție încoace, măcar de o jumătate de idee bună. Ajunge să privești programul Mezzo și îți poți da seama că unii au ceva mai multă minte: ies cu Opera în stradă, la iarbă verde, unde oamenii își petrec week-end-ul, fac din ariile celebre adevărate momente la care publicul fredonează, ba chiar și dansează pe ritmurile clasice. Oameni de toate vîrstele se îmbrățișează, își zîmbesc. Dirijorii spectacolelor întrețin această stare, trimițînd bezele audioriului, lăsînd la o parte scrobeala. Nu mai vorbesc de celebrul exemplu a lui Pavarotti, care a realizat un melange fericit între liniile clasice și cele moderne, invitînd la concertele lui voci din muzica rock sau pop. Așa se pot cuceri adepți ai spectacolelor serioase de operă, nu cu greve. Sigur că e o problemă acolo, nu aș putea spune că nu înțeleg cîte ceva, dar mai mult m-ar interesa ca Opera din Cluj să devină o instituție vie, care să nu mai stea cu mîna întinsă, ci să mai și ofere ceva.

PS “Paiațe” este titlul unei opere celebre de Ruggiero Leoncavallo

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 6 votes)
1.072 citiri

Leave a Reply