Cică „o să scrie mai multe Bara“! Ete, scîrţ! Păi, Ovi, nu prea mi-ai mai lăsat mare lucru de adăugat.
Alergatul ăsta de sîmbătă dimineaţa, din parc, e deja tradiţie! Nu zic „rutină“ că sună ca dracu’! E tradiţie!
Ce a fost diferit faţă de dăţile trecute este că Daniel nu a apărut (vezi Doamne, e la Galaţi), Ana şi Ana Maria au lipsit şi ele mai mult sau mai puţin motivat, iar eu nu am alergat pentru că sînt atît de bolnav de am impresia că sînt cu un picior în groapă. Altfel spus, atleţii cu performanţe, Daniel şi cu mine, nu am „concurat“.
Se pare că Dan Olteanu va fi acela cu care ne vom bate pentru supremaţia în cursa „Hotel Sport – Opera Maghiară“, cursă care, în timp, va rivaliza cu cea de 24 de ore de la Le Mans. Tipul fuge bine, pare şmecher el, aşa, de felul lui. M-am liniştit cînd a venit vremea să mergem la cafele şi taclale. Nu e aşa dur cum ar vrea să dea de înţeles. A apărut fata lui, l-a făcut pachet, l-a urcat în maşină şi dus a fost acasă, la familie. Poate dată viitoare să onoreze “cercul literar” din saloanele Hotelului Sport.
Cursa a fost cîştigată de noul nostru prieten, Ali (sună a nume arab, da’ nu e, că se pune un accent nu ştiu cum şi nu ştiu unde). Oricum, n-a fost de mirare. Omul e periculos rău de tot, are un hanorac negru, cu moartea pe spate. Cine să încerce să-l supere cu ceva? Eu, unul, promit să termin imediat după el; am copil, nevastă, familie…
Să amintim şi de celelalte „noutăţi” din peisaj: de Mihai (prietenul nostru “via” Adrian), de Liana, soţia lui Donkey (Donkey a venit azi aproape degeaba, a făcut doar pozele de grup, restul le-a făcut Liana). Cred că Ovi a făcut un pic de pasiune pentru Liana sau… pentru parfumul ei, că tot îi dădea înainte cu “ce bine miroşi!”. I-am adus aminte că asta se întîmplă dacă foloseşti frecvent apa caldă şi săpunul!
Vechea gardă a fost prezentă. Raimonda şi-a făcut conştiincios cele două (!!!) lungimi de parc, Ovi a trebuit resuscitat la finalul cursei (ca de obicei!), Diana a fugit două lungimi în plus (normal!), Adrian şi Bogdan şi-au făcut şi ei norma de fugă. Ca de fiecare dată, s-a plecat deodată şi s-a venit pe rînd.
Dar frumuseţea zilelor de sîmbătă sînt bîrfele la cafea, că alergatul e pretextul. Despre poveştile de acolo nu spun nimic. Nu aveţi decît să veniţi şi voi la alergat şi o să vedeţi ce bine şi ce tare ne rîdem după!
5 comentarii
las ca ma revansez eu! nici in prima sambata din decembrie nu particip, ca abia pe 5 plec de la Galati. se pare ca socrii s-au decis sa ma tina captiv aici 🙂
oricum, e bine ca participa si persoane noi
apropo…poti verifica ip-ul sa vezi de unde scriu :))
hai, ca te cred
Dar pozele? Unde’s pozele?!
adi, acum ai poze. trucate, dar ai