Ideea de a scrie acest articol mi- a venit dupa ce am citit comentariul lui Daniel la articolul meu precedent . Pentru cei care nu l-au citit, cuvintele mele subliniau importanta simbolica pe care o are Panettone nu numai pe masa ci si in fotbal, la care acest cititor, Daniel, a comentat ca nu intelege ce gasim bun in acest fel de dulce mai putin sanatos.
Scopul meu aici nu este acela de a-l contrazice pe Daniel , si nici pe departe cel de a sustine “steag” pentru tot ce este mancarea italiana . Pur si simplu, intentia mea este aceea de a incerca sa intelegem popoarele si traditiile lor , ci si prin felurile lor de mancare si obisnuintele lor la masa. Uneori pot sa fie foarte importante pentru a crea armonia intre oameni din popoare diferite. In rest , ramane valabil proverbul latin “ de gustibus non disputandum est”, adica “gusturile nu se discuta” .
Nu pot sa nu- mi aduc aminte cand, acum cativa ani, am adus in vizita in Romania un mare director de la o mare firma italiana . Nu spun numele lui, dar pot sa va spun ca era vorba de unul din cei 10 manageri mai bine platiti in Italia . Cand, dupa o zi de intalniri de afaceri, a venit momentul sa hotaram unde sa mergem sa mancam , eu din greseala i- am propus un restaurant italian foarte bun . Raspunsul lui imediat a fost : ” Nu, te rog ! Eu am venit aici pentru a analiza Romania, si in acest scurt timp pe care l-am la dispozitie vreau sa inteleg cat mai multe . Atunci, te rog sa mergem sa mancam mancare traditionala romaneasca !” .In acel momentul am inteles, o data in plus, ce inseamna sa fi un om de cultura , si un mare om de afaceri in acelasi timp .
Faptul de a vedea in Romania multe restaurante italiane ar trebui, intr-un fel, sa ma mandreasca . Pe de alta parte , imi pare rau sa spun ca sunt putine cazuri in care este vorba de adevarate restaurante italiane . Uneori e vorba de imitatii la mancare adaptate dupa gustul local , alte ori este departe stilul de ambient respectiv, care totusi conteaza. Infine, sunt si cazuri in care restaurantul respectiv este italian numai dupa nume . Asta e pacat pentru romani care ar vrea sa aprecieze ceva diferit , dar primesc oferte necorespunzatoare .
Un lucru, care de exemplu pot sa spun ca imi da un sentiment de tristete , este cand vad un restaurant unde vine omul sa iti deschida usa….Asta nu ne apartine si nu ne place deloc. Nu ne face sa ne simtim tratati cu eleganta. Din contra, ne da senzatia de a fi inca intr-o tara comunista.
Sa nu vorbim de o pizzeria care se numeste Toskana ! Dragi mei, Toscana se scrie cu “c” , nu cu “k”.
(Macar o tura pe internet inainte de a deschide restaurant nu ar fi fost bine venita ? ).
In schimb, daca sunteti din Cluj si vreti sa apreciati ceva adevarat venit de la noi dupa stilul si gustul italian, va propun 2 oportunitati. Stati linistiti, nu va trimit in Sardinia sa gustati cascaval cu vermisori .Nu glumesc, se mananca cu adevarat, iar viermisorii nu sunt din plastic , sunt vii ! Cine l-a incercat , dupa o normala repulsie initiala, a fost totusi foarte impresionat de gustul deosebit .
Dar asta nu aveti cum sa gasiti in Cluj, unde daca vreti sa gustati ceva care pare a fi facut intr-o familie italiana numeroasa de la Napoli, atunci nu aveti mai buna alegerea decat Napoli Centrale , unde domnul Gennaro si ospatarele lui dragute va vor primi in mod informal si prietenos, si unde veti putea urmari un meci de fotbal discutand si certandu-va sanatos cu prieteni avand in fata niste lasagne sau tortellini deosebite.
Sau , daca vreti ceva de o finete si o delicatete deosebita, cautati restaurantul Trattoria Da Giacomo, unde va asteapta specialitati adevarate din Toscana , regiune italiana unde se mananca cel mai bine. Daca ajungeti la Giacomo sa nu ratati o bistecca fiorentina si cateva prajituri deosebite, toate intr-o atmosfera de liniste si finete , potrivite pentru o cina de afaceri sau una romantica.
In aceste doua locuri, cred ca se rezuma si pot fi apreciate traditiile si obisnuintele ce-i caracterizeaza pe italieni la masa. Restul nu poate fi explicat , trebuie incercat.
Pofta buna!
DE GUSTIBUS
Sergio Turrini