Cum am descoperit cît de important sînt

Zilele trecute, joi și vineri, mi s-au întîmplat două chestii care au avut darul de a-mi spori respectul de sine.

Unu

Sînt la Hermes,  la mezeluri, doi oameni în fața mea, mă plictiseam. Mă uit prin sală, aiurea. Văd un tip: treizeci de ani, ochelarist, mă fixează. Trec cîteva secunde, se uită în continuare fix la mine, plus că îl văd făcîndu-și curaj și înaintînd în direcția mea. L-am evaluat din priviri, îl puteam bate la o adică. Cînd ajunge la o jumătate de metru îmi spune:

-Mă scuzați, puteți ieși un pic din rînd, nu vă țin mult!

Clar, mi-am zis, ăsta chiar vrea bătaie.

-Da, poftiți.

-Sînteți Ovidiu Blag, așa-i?

-Da. Dumneavoastră sînteți polițist?

Ca să știu, că pe ăștia nu ai voie să îi bați.

-Nu, domnu Blag, sînt un vecin. Vă tot văd la televizor și m-am gîndit că ne puteți ajuta. Am observat că vă țineți mașina pe aleea noastră, știți pe Simion Ștefan. M-am gîndit să vă rog să vorbiți undeva, la Primărie sau unde știți dumneavostră să ne asfalteze și nouă aleea, că ați văzut cum arată. Au venit pînă pe Rășinari și i-a durut mîna să mai toarne o mașină de asfalt, doar știți că Simion Ștefan nu are decît cîțiva metri. Ne ajutați?

-Încerc, no, nu știu ce să zic, nu sînt eu chiar așa mare să pot asfalta alei, da încerc.

-Mulțumesc mult, ne mai vedem noi și mai vorbim. Succes la televiziune.

Ei bine, nu știu ce să fac, scriu aici, e o timidă încercare, poate îi asfaltează cineva aleea-Simion Ștefan (e în Gheorghieni, are într-adevăr numai 20 de metri și tot atîtea cratere, își rupi mașina, practic). Mi-a mai ieșit mie o dată așa ceva: eram în Mănăștur și față la Minerva m-am întîlnit cu un nepoțel de al meu care se plîngea că acolo nu a pus primăria brad. Și i-am zis: lasă mă, că vorbesc eu la primărie să vă pună și vouă (glumind, desigur) . Și peste 2 zile m-a sunat să îmi mulțumească (hahahaha).

Doi:

Merg la Primărie, să îmi înregistrez un act. Portarul?

-Bună ziua, domnu Blag.

-Bună.

-Faine emisiuni faceți, nu pierd nici una.

-Mulțumesc.

Eu nu mai fac emisiuni cam de un an, dar am zis să nu dau explicații. Dar el, continuă

-Săptămîna asta, luni, pe cine o să îl aveți invitat?

-Pe Remus Cîmpeanu, zic, așa, la repezeală.

-No bine, mă uit, v-am zis că nu pierd nici o emisiune de a dumneavoastră.

-Mulțumesc frumos.

Păi ziceți și voi, cum naiba să nu își crescă self-respect-ul după asemenea chestii. Unul mă face regele asfaltului, celălalt îmi savurează emisiunile, oricare ar fi acestea.

PS Al doilea episod mi-a adus aminte de un altul, petrecut cu mulți ani în urmă. La o înmormîntare, unul dintre verișorii mei primari, ca să zică și el ceva, mă întreabă:

-Altfel, ce-ți mai face băiatul?

-Bine, zic, crește.

Noi, în familie, ne întîlneam rar (de fapt și acum e la fel). Iar eu am un singur copil. O fată.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +7 (from 7 votes)
2.623 citiri

11 comments to Cum am descoperit cît de important sînt

Leave a Reply