Despre Grecia – Oamenii

Pe 25 martie, a fost Ziua Naţională a Greciei. Aşa mi-a venit ideea să pun pe hârtie câteva amintiri din vacanţele petrecute pe meleagurile însorite ale Eladei, pe care le-am împărţit în două: Oamenii şi Locurile. Primul episod îl puteţi citi în rândurile ce urmează iar pe al doilea, într-un viitor foarte apropiat.

A fost o vreme când, pentru noi, Grecia era doar o ţară ca multe altele de pe harta lumii. Să ajungi acolo era un vis frumos, aproape irealizabil. Pe atunci auzeam la radio ştiri despre români prinşi la graniţă în timp ce, în căutarea unei vieţi mai bune, încercau să intre, fără viză, în Grecia. Apoi s-a întâmplat minunea. Am primit şi noi dreptul să călătorim liber prin Europa iar Grecia a devenit destinaţia preferată a multor turişti români.

Îmi place să călătoresc în această ţară, să-i admir peisajele, să mă bucur de albastrul intens al apelor mării sau de înălţimile munţilor, de priveliştea mânăstirilor aninate în vârfurile stâncilor. Pe lângă toate acestea, îmi place şi să-i cunosc oamenii, să-i observ sau să intru în discuţii cu ei. Este mai greu să faci acest lucru cu cei mai în vârstă, pe care-i vezi foarte des stând la o masă, într-o tavernă, cu nu pahar de ouzo în faţă. Este însă deosebit de uşor să discuţi cu tinerii sau cu cei de vârsta a doua, într-o engleza sau o germană, de cele mai multe ori aproximativă. Dar ce mai contează acest mic amănunt atunci când îi poţi înţelege şi te poţi face înţeles!

Călugărul Epifanios Mylopotaminos

Probabil că o să vi se pară ciudat dar ospitalitatea grecilor se manifestă chiar de aici, din România. Dacă aveţi curiozitatea să mergeţi la un târg de turism, mai ales la unul care prefaţează deschiderea sezonului de vară, veţi avea surpriza foarte plăcută de a fi invitaţi să cunoasteţi, prin prospecte, prin muzică (cine nu-şi mai aminteşte de Sirtaki şi Zorba Grecul?) dar şi prin băuturi şi mâncăruri specifice, o mulţime de regiuni ale Greciei.

Dimitris Melikokis

În plus firmele greceşti de turism organizează conferinţe la care îşi promovează pachetele de servicii. Îmi amintesc cu o deosebită plăcere de aceea a Tour Operatorului Meli Tours, conferinţă la care am avut deosebita plăcere să-l cunosc pe călugărul bucătar şi scriitor Epifanios Mylopotaminos. „În chilia sa din Sfântul Munte, călugărul Epifanios Mylopotaminos, când nu vorbeşte cu Dumnezeu, imaginează reţete culinare care-i uimesc pe fraţii adunaţi de două ori pe zi la trapeză (sala de mese).

Irina Cioară

Părintele este autorul celei mai citite cărţi de bucate mănăstireşti din Grecia zilelor noastre. Nu mai mult de 126 de reţete, acompaniate de fotografii veridice din viaţa de zi cu zi a călugărilor, de potrivite citate biblice şi de proverbe. O capodoperă care pentru noi are un singur cusur: e scrisă doar în greceşte.”, ne spune Tudor Cires în Jurnalul.ro, articol pe care-l puteţi citi în întregime aici. Tot la acea conferinţă unde anfitrioni ne-au fost Dimitris Melikokis şi Irina Cioară, am avut plăcerea să degustăm, în compania profesioniştilor, câteva dintre vinurile din regiunea Athos.

Părintele Nicolae Pantea

Plecând din România şi îndreptându-mi paşii spre Grecia, primul om despre care vreau să vorbesc este un preot care trăieşte în Sikia – Halkidiki. Nu este, aşa cum v-aţi fi aşteptat, născut în Elada, ci este un moldovean de-al nostru pe nume Nicolae Pantea, care slujeşte la trei sau patru parohii din Peninsula Sithonia. Pe soţia sa, împreună cu care are 5 copii frumoşi, a cunoscut-o la Bucureşti. Cu părintele Nikolaos sper să ajung, pe 19 august, la Hramul Sfântului Munte Athos.

Panagiotis Patselis

Pe fraţii Panagiotis şi Tasos Patselis, i-am întâlnit în insula Thassos, atunci când venit doar pentru o zi am rămas la pensiunea lor, numită Santa Maria, nu mai puţin de zece zile, adică până când am terminat toţi banii, cu excepţia celor pentru ferryboat, că motorină mai aveam pentru cei 730 de kilometri care mă despărţeau de casă. Cu Panagiotis am vorbit despre plantaţiile de măslini, despre felul în care se alungă şerpii din acestea, despre pescuitul de caracatiţe, despre plaja de marmură… Tot atunci am aflat că, dacă doresc să particip la o partidă de pescuit pe cinste, trebuie să vin în Grecia prin februarie. Cu Tasos am mers, doar cu 20 de euro, o zi întreagă pe mare la bordul vasului lui.

Tasos Patselis şi corabia lui

Ne-am plimbat printre delfini, am făcut baie în largul coastelor într-o apă incredibil de limpede, am pescuit, am mâncat souvlaki, adică mai pe româneşte, frigărui! Într-o seară, pe terasa pensiunii Santa Maria, am reuşit să încălzesc atmosfera cu nişte sticle de Grasă de Cotnari de a noastră! Plăcerea pe care am văzut-o pe chipul fraţilor Patselis, atunci când au gustat licoarea de Cotnari, n-o voi uita prea uşor, tot aşa cum nu voi uita nici invitaţia lui Panagiotis de a mai rămâne în casa lor chiar fără să plătesc!

Altădată m-am hotărât să merg mai spre sud-vestul Greciei, spre Zakynthos. Cu un ultim ferryboat ajung în insulă undeva după ora 11 noaptea, gândindu-mă că va trebui să înnoptez într-o parcare. Dar n-am mers decât câţiva metri şi am văzut un om care îmi făcea semne disperate. În ţară n-aş fi oprit nici în ruptul capului. Aici însă mintea îţi merge altfel.

Ioannis Gialouris

Aşa l-am întâlnit pe Ioannis Gialouris, proprietarul pensiunii Panteon, din Planos – Tsilivi. Nu mai ştiu câţi bani mi-a cerut la început. De dragul jocului am negociat şi am ajuns la 10 euro pe noapte de persoană! Cred că i-aş fi dat şi 50 de euro, numai să mă pot odihni după obositorul drum parcurs. Odată ajunşi „acasă”, la Planos, credeţi că m-a lăsat să mă odihnesc? Nici gând! A adus o hartă pe care a început să marcheze locurile care meritau să fie vizitate. Am încercat să-i spun că la acea oră nu mai funcţionez normal, dar degeaba. El trebuia să-şi arate ospitalitatea! Zâmbeam şi îmi aminteam cum, cu mulţi ani în urmă, atunci când mă chinuiam să-i traduc un banc prietenului Thomas Jira din Greifswald (fostul RDG), acesta râdea cu poftă şi-i spunea soţiei „Ich vehrstehe nicht”! Tot aşa nu înţelegeam, nici eu, nimic din ceea ce îmi explica Ioannis, tot la o sticlă de Cotnari!

Fotografii cu Vogiatzis Triantafillos şi cu ceilalţi doi colaboratori ai domniei sale nu am dar vă invit să admiraţi complexul Aristoteles din Ouranopolis de care ei se îngrijesc

Pe domnul Vogiatzis Triantafillos, managerul complexului Aristoteles, l-am întâlnit lângă Ouranopolis, orăşel aflat chiar la graniţa Greciei cu Ţinutul Sfântului Munte Athos. Şi de la domnia sa, în scurtele momente în care nu era prins de treburile administraţiei hotelului, am aflat lucruri deosebit de interesante despre împrejurimile Ouranopolisului. Am vorbit despre locul de naştere al lui Aristotel, despre mânăstirile şi schiturile din Ţinutul Sfântului Munte Athos, dar şi despre zone ceva mai îndepărtate cum ar fi  Thessaloniki sau Meteora. Tot acolo am avut plăcerea să discut cu Christos Diamantidis, cel care se îngrijea să nu lipsească nimic de la masa oaspeţilor complexului sau cu Christos Antonakis cu ale cărui bărci cu motor ne-am plimbat pe mare pentru suma modică de 35 euro pe zi, la care s-a adăugat costul benzinei consumate.

Au fost mulţi alţi oameni care, în vacanţele petrecute în Grecia, m-au ajutat dându-mi informaţii fără de care aş fi trecut indiferent pe lângă locuri deosebite. Poate că mai mult decât peisajele sau istoria locurilor pe care le vizităm, cunoaşterea oamenilor, a comportamentului, a tradiţiilor, a modului lor de a gândi, reprezintă esenţa călătoriei. Tuturor acestor prieteni am vrut, acum de Ziua Naţională a Greciei, să le mulţumesc prin rândurile de mai sus.

Mihai Vasile

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia