Dacă aș fi la fel de deștept precum CTP-ul, nu aș pune poze atît de mari

Dimineața, devreme, trec în revistă toate ziarele posibile și imposibile, e distracția mea matinală.Și cînd ajung la litera G, știu că urmează Gândul. Și mă ia cu frică, serios, pentru că știu că imediat după ce dau click apare poza aia mare de deschidere, care îți poate provoca un atac de panică.

În același timp, dacă observi coloana din dreapta, aia pe care sînt editorialele, îți trebuie și o lupă ca să poți descoperi figurile editoriaștilor, atît sînt de mici. Cred că sînt cele mai mici poze din toată presa mondială. În schimb, cum dai click pe ele se măresc atît de tare încît îți intră Lelia Munteanu (e doar un exemplu) direct în creier.

Oricum, alternanța asta MARE-mic este o idee atît de originală încît îndrăznesc să spun că e una proastă.

Nu la fel sînt însă articolele, care de multe ori devin memorabile, scrise foarte bine. Și pentru că tot am vorbit de Lelia Munteanu, editorialele sale merită puse în ramă, cîteodată.

PS: Pentru cei care ați scăpat un articol de sport-turism-valiză, apărut luni în Gândul, citiți aici

PS 1: Sfat practic: imediat cum dați click pe Gândul, ca să deschideți pagina aia principală, cu poza, închideți rapid ochii. Apoi, ca să nu faceți infarct, îi deschideți treptat, așa cum ați fila cărțile la poker. Șocul cu poza aia imensă se mai atenuează, riscurile se diminuează, e o șmecherie pînă la urmă, dar sănătatea e importantă, nu?

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
1.563 citiri

Leave a Reply