Ne iubim copiii mai mult decît propria noastră viață. Un exemplu

Ultima modă în materie de grijă părintească este să îți duci copilul cu mașina la școală și mai ales să îl aștepți în fața școlii după ore, cu motorul pornit.

Încercați experiența pe Avram Iancu, în fața liceului Coșbuc sau pe Universității, la liceul maghiar, ca să dau două exemple din centru, pe care le văd aproape zilnic. Probabil că gestul părinților vine din dragostea pentru odraslele lor, ceea ce să spunem că pînă într-un loc este de înțeles. Dar degringolada care se produce în trafic este atît de supărătoare încît probabil că acești părinți și copiii lor își aud atîtea înjurături de la ceilalți clujeni încît chiar ar putea fi îngrijorați, ca nu cumva blestemele pe care și le aud să se și materializeze.

Cum funcționează: părinții grijulii (un fel de buni clujeni în varianta îmbunătățită la maximum), fac frumos o coloană pe partea carosabilă, pe Avram Iancu (ca să luăm doar acest exemplu), pe la ora 12.00, și își așteaptă cuminți (sau nervoși, după caz), copilașii. Alți proști, printre care mă număr destul de des și eu, așteptăm și noi să ne insinuăm cumva prin spațiile rămase, pentru că avem și noi treabă la ora aia, culmea. Nervi, claxoane, înjurături, ieșit din mașină, scuipați pe parbrizul unuia sau altuia, chestii din astea, chinezești. Și asta în fiecare zi, și cred că în față la fiecare liceu din centru (în cartiere nu mă bag, că n-am văzut). Ar mai fi un amănunt, dar cred că nu e important: poliția nu știe de chestia asta, cred că e un mare secret pentru ei. Nici ăilalți, băgătorii de seamă, polițiștii ăia comunitari sau cum le spune, ăia de pun amenzi în parbrize, nici ei, săracii, nu știu. Nu au cum, pentru că e prea pe mijlocul străzii acțiunea. Ei știu la înghesuială, la pîndă după colț, sub streșini, la ciupeală, acolo e specialitatea lor. În mijlocul străzii e complicat, e greu de văzut, no, nu contează, e în regulă și așa.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 3 votes)
1.820 citiri

Leave a Reply