Un prieten bun, fost coleg de clasă (Dan Simirea), mi-a trimis, tocmai din Canada, o poezie care mi-a adus aminte de copilărie.
Promit să nu îmi fac un obicei din a posta poezii aici, dar mi-a plăcut atît de mult, încît uite, v-o arăt și vouă. Se cheamă La Paști, de George Topârceanu.
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
„- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua…”
„- Suntem fierte!”
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
„- Pan’ la urma tot nu scap”
„- Ne gateste de parada”
„- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada”
„- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet”
„- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru”
„- Si eu unul violet”
„- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!”
Vă doresc un Paște fericit!
1 comment
de ce nu? posteaza ce-ti place, daca o faci cu drag o sa fie bine primit de toata lumea:-)
Sarbatori frumoase!