Știți că am lipici la faze de genul ăsta.Din start o să le rog pe feministe sau pe cei care mă bănuiesc că aș fi misogin să pună în locul domnișoarei despre care fac vorbire un domn, un copil, ce vreți voi, pentru că importantă e întîmplarea, nu personajul.
Deci, merg pe stradă, pe Eroilor, de la capătul cu teatrul spre centru. În spatele meu o voce:
-Da, tu, îs pă drum, ajung imediat!
Cealaltă voce sigur o fi întrebat:
-Da unde ești?
-Îs vizavi de Victoria, tu, ajung repede!
Cînd e cam lîngă mine, tot cu telefonul la ureche, îi spune ăleia:
-Acuma îs la Salamander, no, viu cît pot (deși nu avea pasul prea mare, se mai uita la vitrine, chestii. Știți că eu umblu foarte încet, dar am mărit un pic compasul, pentru că intrasem la idei. Idei care s-au adeverit) Ia fiți atenți:
-No, acuma îs la Banca Transilvania, no, ți-am zis că viu!
-No, acuma îs la Biserica aia, știi tu, aia ortodoxă!
-No, acuma îs la aialalată biserică, știi tu!
No, nu am mai rezistat și am renunțat, era un pas prea vioi pentru mine. Tot ce sper e ca nu cumva să fi avut întîlnire în Mănăștur.
4 comentarii
incredibill incredibillllllllll
excelent :))))
zilnic intalnesc asemenea persoane pe strada si ma amuza copios.
Haha. Foarte bine surprins si relatat …