Cu destulă precauție, pentru că problema mea cu spatele îmi dă fiori cînd vine vorba despre mișcări pe care nu le știu controla, am ieșit ieri cu bicicleta prin cartier. Dacă la început am simțit disconfort fizic în zona mea cu probleme, încet-încet (vorba preferată a lui Hagi), lucrurile s-au aranjat.
Am pornit de pe aleea mea, am ajuns, pe linia garajelor, pînă la capătul lui 33, apoi la Mercur și pe străzi minuscule am revenit la Hermes. Am fost efectiv încîntat de realizarea mea. Odată că nu m-a durut spatele, și apoi pentru că senzația pe bicicletă e unică. Nu am mai pedalat de vreo 25 de ani probabil, și mare prost am fost că n-am făcut-o. Acum însă nu mă las (mai ales că am fost ambiționat ieri și de Adi Hădean, care mi-a spus că face zilnic cam 40 de kilometri cu bicicleta), o să merg zilnic cu bicicleta, măcar cele 30 de minute pe care le-am făcut ieri.
Și pentru că vă spuneam că am fost în recunoaștere, vă spun și ce am observat pozitiv: pe toate trotuarele posibile și imposibile (asta e valabil pentru zona pe care am străbătut-o) poți urca și coborî cu bicicleta, adică sînt treceri din acelea line. Acum nu știu eu dacă e voie cu bicicleta pe trotuare (presupun că nu), dar a fost în regulă să știu că sînt cît de cît în siguranță. Pentru că, să fim serioși, nu mi-am schimbat părerea despre condițiile pentru bicicliștii din oraș, categorie de participanți la trafic care mai are mult pînă departe. Vă spun și de ce, după părerea mea (așa, cîteva chestii):
-pistele acelea pentru bicicliști sînt încă o glumă bună. Să fim serioși, pe un trotuar de un metru există trasă cu creta o pistă, tot pe acolo umblă și oamenii și cîteodată cresc și copacii.
-dacă pornești cu bicicleta curat, sigur ajungi la destinație murdar. Și în timp te îmbolnăvești sigur: ba de la praf, ba de la gazele de eșapament, ba de la mizeria de pe drum.
-conducătorii auto de la noi nu sînt educați aproape deloc în acest spirit, al respectului pentru cei care aleg și alt mijloc de transport. Nu se respectă între ei, d-apoi să mai aibă grijă să se uite în oglinda din dreapta la bietul biciclist.
-În România povestea asta cu bicicleta ca mijloc de transport este încă sport extrem.
Dar hai să nu fac aici teoria chibritului, bine că m-am mobilizat și că m-am hotărît să fac acest gen de mișcare. Îmi place teribil. Las pe alții să continue subiectul acesta cu bicicleta-alternativă de transport, eu nu mă pricep foarte tare. Atîta pot spune, pe final: mai multă moderație din partea militanților pentru drepturile bicicliștilor (că nici ei nu sînt ușă de biserică în trafic) și mult mai multă aplecare din partea factorilor de decizie la nivelul orașului pentru acest mijloc de transport (mă refer aici la autoritățile locale, la poliție). Să chiar creadă în ideea asta, nu doar să pună două rame pe un autobuz și să tragă cu creta niște linii pe asfalt.
4 comentarii
felicitari si bine ai venit in lumea celor mai nesiguri participanti la trafic. poate o sa pedalezi si sambata dimineata, spre parcul central. atentie doar, cu bicicleta ratezi unda verde si stai la toate semafoarele.
Eu am o relatie de dragoste – ura cu biciclisti.
Ma scot din sarite biciclisti care nu isi stiu locul. Ma refer la cei care acum merg pe drum pentru ca la prima trecere de pietoni, tot pe bicicleta, sa traverseze strada impreuna cu pietonii.
In schimb, le multumesc din inima restul biciclistilor. In mintea mea un biciclist in plus inseamna un sofer in minus. Si astfel coada de la semafor se face mai mica.
eu am bicicleta de 1 an, e super, am facut sute de kilometri si umblu cat de mult pot cu ea. E cam nesigur in trafic. Si la job am venit de multe ori cu bitza.
[…] Ovidiu Blag este un norocos: el merge cu bicicleta în Cluj-Napoca şi poate trece de pe un trotuar pe altul fără să-şi rupă roţile sau fără să coboare şi să urce din şa tot timpul, aşa cum se întîmplă în Bucalele european: Și pentru că vă spuneam că am fost în recunoaștere, vă spun și ce am observat pozitiv: pe toate trotuarele posibile și imposibile (asta e valabil pentru zona pe care am străbătut-o) poți urca și coborî cu bicicleta, adică sînt treceri din acelea line. Acum nu știu eu dacă e voie cu bicicleta pe trotuare (presupun că nu), dar a fost în regulă să știu că sînt cît de cît în siguranță. Pentru că, să fim serioși, nu mi-am schimbat părerea despre condițiile pentru bicicliștii din oraș, categorie de participanți la trafic care mai are mult pînă departe. […]