Azi am ajuns, din greșeală, pe strada unde am copilărit: pe Ciprian Porumbescu, în Sinuța.
Am vrut să-l sun pe prietenul meu, pe Iancsi Szalma (fiul fostului director de la fabrica Someșul din anii 70). Apoi m-am răzgîndit, nu prea aveam timp…
Am făcut totuși o tură cu mașina de-a lungul străzii. Nimic nu mai seamănă cu vremurile alea, poate doar casa lui Iancsi, de la numărul 5, care a rămas aceeași, mare, frumoasă…
Cît poți să faci cu mașina de la un capăt la altul al străzii Ciprian Porumbescu, două minute? Da, cam două minute. Destul ca să îmi aduc aminte de niște chestii. Mi-am adus aminte cum venea Iancsi dimineața la 7 (cînd eram în vacanță), cum bătea în poartă, și o întreba pe mama:
-Ani neni, îl lăsați pe Ovi la teren?
Imediat ce mama zicea da, eram în al nouălea cer. Asta însemna, practic, o zi de joacă, dar cum să vă zic, chiar o zi, pentru că nu mai veneam acasă decît seara.
Și no, ce făceam, ar fi întrebarea voastră…
Păi, era cam așa, din cîte îmi amintesc:
-mergeam la terenul de pe Marinescu (ăsta nu mai e, am văzut un bloc acolo, nu știu despre ce e vorba, dar e un bloc, nu mai e teren de sport) și începeam „activitatea”. Pînă se trezeau ceilalți, jucam unu la unu fotbal, baschet (pentru că erau și panouri), trăgeam la poarta de handbal după bare (adică cine nimerea barele)…Apoi traversam, vizavi era un aprozar, ne luam cîte două sucuri Karola (astea erau niște badoage de nectar bulgăresc), le beam, mai respiram, și, în sfîrșit, veneau ceilalți. Ne împărțeam în două echipe de cîte 5-6, și jucam fotbal, dar ce zic eu fotbal, fotbal pe viață și pe moarte. Pe la amiaz, profitînd că ai noștri lucrau probabil, furam cîte o roșie din grădină, ungeam o pîine cu unt sau cu untură, o mîncam în viteză, și plecam spre Babeș.
-acolo, în Babeș, baie, fotbal din nou, cu alții, pe pariu, lab-tenis, pe pariu, desigur, o baie, poate un baschet după aceea, și se făcea seară. Plecam acasă, pregătiți cu minciuni. Care de obicei nu țineau. Dar nici nu aveam probleme, aveam părinți înțelegători.
Altă dată mergeam la Record, la tenis, unde jucam așa, lejer, cam 5 ore, făceam niște bazine, intram la popicăria de acolo (Iancsi avea pile, tac-su era director), jucam un ping-pong, iar o baie, și acasă. Mîncam pîine cu salată de vinete, cu roșii, vorbeam puțin și făceam mult sport.
Hai, că mă opresc, vă mai povestesc din astea altă dată.
PS Acum văd copii de 12 ani grași, care nu știu umbla, d-apoi fugi sau făcînd sport. E trist, foarte trist.
6 comentarii
dulce melancolie, faina copilarie!
gratie dragei Ani neni, te-ai putut bucura de atata libertate. de MISCARE!
(ah,n-ai gasit cumva vreun indian sau vreun cowboy prin gradina? 🙂 )
Poftim, m-ai deprimat si pe mine….:) Cam in aceiasi zona, pe strada Mestecenilor am copilarit si eu. Era un teren de fotbal CU IARBA intre blocuri unde era plin non-stop la inceputul anilor ’90. Asteptam sa termine aia mari ca sa prindem si noi cateva meciuri, la pariu, cu baietii de pe Dima sau Pasteur. Asta, desigur, dupa ce veneam de la antrenamentele de juniori „U”, cfr, Tehnofrig, Consaur, Clujana, sau care pe unde eram legitimati. Acum stau si ma-ntreb unde au disparut copiii din categoria 10-16 ani? Terenul CU IARBA e pustiu de ani buni.
Tu esti mai tinar Dane, dar pe vremea noastra, sus, la capat de Marinescu era, pe dreapta cum urci, la capatul strazii, un birt, ii zicea La Iepure. Acolo beau cite un șnaps cei din cartier. Iar mai sus, inspre școală, era un teren căruia îi spunea Groapa, cu iarbă (nu de alta, dar chiar era intro groapa). Acolo erau meciurile oficiale, cum ar veni. Sa joci acolo era o oanoare. Și am ajuns să joc și acolo, cei mai buni dintre noi intrau in echipe de batrini ca să cărăm mingea, să alergăm, să muncim. Mircea Cojocaru, fratele lui-Sorin, Adi Bîlc, un țigan-Lai, care am înțeles că a murit, și alții…Iancsi, Doru Diculescu, mai mulți…ce amintiri…
Fain era si pe Marginasa..faceam concurs de jos care ajunge primul la nr x…apoi ciresele si strugureii din gradina erau un deliciu..ce sa mai zic de prietenia faina dintre romani, unguri, evrei toti la un remi, la o canasta, la un filcau.. si iarna cu sania sau cu sacul pana pe Motilor…
Cuibus, ai stat pe Mărginasa?
Da temporar.