Știu că voleiul nu e fotbal, dar am găsit unele lucruri simpatice

Am citit aici un articol interesant pe www.citynews.ro. Mai citiți o dată finalul, de acolo de unde scrie: “nu încercăm să cîștigăm seturi, doar puncte…”. Și mai recitiți încă o dată și titlul de pe citynews.

Adică e cam așa: U Cluj a pierdut toate meciurile din campionat pînă acum (deși la instalare antrenorul Dan Gîrleanu spunea că vede echipa aceasta undeva pe la mijlocul clasamentului). Acum U va jua la Constanța (care are, ce-i drept o formație excelentă), iar Dan Gîrleanu a făcut un plan: nu încercăm să cîștigăm seturi (așa scrie, eu așa redau). După aceea: în titlu se spune (și în text regăsiți), că din ianuarie Dan Gîrleanu speră ca U Cluj să înceapă să cîștige puncte și echipa să se salveze de la retrogradare.

Păi eu mă uit pe www.frvolei.ro și văd că din acest an mai sînt trei etape: asta, cu Constanța (pe care n-o socotim, că aici vrem doar puncte, nu și seturi), apoi pe 17 decembrie cu Medicina Tîrgu Mureș și, în fine, pe 21 decembrie cu CSM Sibiu. OK, putem înțelege că planul e să nu vrem puncte decît din ianuarie, deci știm că vom pierde și astea trei meciuri din decembrie, e foarte clar acum.

Măi, ce să zic, zic că antrenorul acesta are simțul realității, ce-i drept. De ce să vrei mai mult decît poți? Pînă la urmă e în regulă.

Fără să vreau, am dat și de acest articol, din Gazeta de Sud, îl puteți citi aici, e de la începutul acestui an, unde scrie că din noiembrie 2010 pînă în februarie 2011 echipa craioveană condusă de Dan Gîrleanu a cîștigat 2 meciuri și a pierdut 11, după care antrenorul și-a dat demisia.

Nu știu cum să închei, pentru că îmi amintesc de vremurile cînd stăteam cu ochii mari cît cepele și îl priveam pe jucătorul Dan Gîrleanu, unul dintre idolii tinereților noastre, și nu vreau deloc să fiu rău. Dar ori nu își alege bine echipele pe care le antrenează, ori nu se descurcă foarte bine în fața microfoanelor, ori…dar mai bine mă opresc aici.

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
1.468 citiri

1 comment to Știu că voleiul nu e fotbal, dar am găsit unele lucruri simpatice

  • Ăăăă…să vedeţi, citind cele de mai sus nu m-am amuzat defel. Dintr-o dată am trecut printr-o poartă spaţio-temporală şi m-am văzut pe mine la vârsta şcolii generale şi a liceului intrând cu genunchii tăiaţi de emoţie în teren, atunci când antrenorul recurgea la soluţia disperată a rezervelor. Serviciile, preluările şi atacurile îmi reuşeau, atunci când îmi reuşeau, datorită automatismelor căpătate la antrenamente. Tipurile de motivaţie înainte de meci erau de obicei două: unul ţinea de chestia cu urlatul disperat că trebuie să câştigăm, să facem totul, să nu precupeţim nici un efort, etc. şi altul era tipul Dan Gârleanu – să facem puncte, să ne demonstrăm că putem, să jucăm volei, etc.(foarte rar, de obicei înaintea partidelor pe care NU AVEAM CUM SĂ LE CÂŞTIGĂM).
    Din toată “cariera” mea de jucător de volei la juniori nu-mi aduc aminte decât ceva faze faine pe care le-am realizat (la antrenamente) şi un şir interminabil de înfrângeri (ca rezervă).Adică mai nimic, deşi aveam potenţial, în ciuda înălţimii mici pentru volei masculin.
    Privind în urmă concluzionez că era ceva foarte în neregulă cu SISTEMUL în care am fost crescut ca sportiv şi mai puţin cu mine. METODELE folosite la antrenamente şi la meciuri (şi nu mă refer doar la ştiinţa jocului) nu au dat roade.
    Echipa aia de volei de care povestiţi, domnu’ Blag, seamănă foarte tare, privind de departe, cu echipa în care am “jucat” eu. Râdeam şi noi, de demult, spuneam că pentru alde jucători ca noi (da de ce să nu-i băgăm aici şi pe antrenori care…hm, să ne abţinem) trebuie inventate alte sporturi: halbere, popice subacvatice sau polo pe bitum.
    Respecte!

Leave a Reply