Pont(a) din Pilat

Am văzut întors pe dos discursul lui Ponta de ieri, dar ce zic eu pe dos…A fost analizat de cei mai mari specialiști în materie, ore în șir, cu o dedicațiune demnă de o cauză mai bună. Ca un profan ce sînt într-ale politicii, m-am gîndit, totuși, să contribui și eu la acest demers, să mă bag în discuție cum ar veni, că la atîția cîți și-au dat cu părerea, unul în plus nu cred că strică…

Și-atunci: cu ajutorul unei prietene, Iana, am scos la lumină un textuleț de-al lui Caragiale. Ce ziceți, se potrivește?

“Eu nu cer de la orator să mă lumineze – îi pretind să mă-ncălzească. Oratorul trebuie să vină la tribună fioros ca un leu, şi cînd o striga odată Fraţilor! să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. El n-are nevoie să spună nimic de la tribună; dar trebuie să mă-nfierbînte; să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; să mă aiurească, să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; să-mi dea creierul de pereţii capului prin salturi enorme de propoziţii, chiar ilogice, chiar absurde, stupide dacă e nevoie, numai să fie calde şi spontanee, pînă m-o năuci, pînă m-o face să scrăşnesc din dinţi şi să strig ca un turbat: sus poporul!

Iată ce înţeleg eu prin orator. S-a pierdut astăzi, din nenorocire, această şcoală mare; «Jos reacţiunea! jos ciocoii! sus libertatea, egalitatea şi fraternitatea! sus boborul!»

Şi la glasul amicilor boborului, boborul, ridicînd reteveiul, simbolul suveranităţii sale, izbucnea, la aderesa vampirilor care-i sugeau sudoarea şi sîngele, în imprecaţiuni naţionale de se cutremura catapeteasma circului…“

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +5 (from 5 votes)
2.747 citiri

1 comment to Pont(a) din Pilat

Leave a Reply