Cică după meciul cu Uruguay alde Bourceanu și compania nu au dorit să vorbească cu presa. Proastele obiceiuri se învață repede odată ce ai ajuns în lotul național.Adevărul este că acolo sînt „profesori” buni pe această temă, așa că Bourceanu nu face altceva decît să repete ceea ce a învățat de la alții.
„De ce trebuie să vorbesc cu voi?”, așa s-a exprimat Bourceanu în zona mixtă, adică exact în spațiul care este destinat unui asemenea dialog, cel cu presa.
Păi acuma ce să îi explic eu lui Bourceanu, că lui i s-a cîntat imnul național (e drept că mai mult la meciuri amicale, dar nu contează), că de fapt într-un spațiu dedicat declarațiilor asta se face, se dau declarații? E adevărat că nu e obligatoriu, dar așa e frumos. Sau cum să spun, altfel: e ca la restaurant. Nu e obligatoriu să mănînci cu tacîmuri, dar așa e frumos.
Domnule fotbalist, jurnaliștii nu sînt „curioși” ce spui tu (că doar or mai fi auzind fraze șchioape la viața lor), dar așa e civilizat, să transmiți publicului, prin intermediul presei, ce părere ai avut tu despre meci, de exemplu. Pe stradă, în bar sau la restaurant poți să le dai cu „flit” reprezentanților presei, că te deranjează. Dar după un meci, în zona mixtă, se mai obișnuiește să se dea și declarații…Uite, cum au dat de exemplu toți uruguayenii…
Și pentru că s-or fi inspirat de la faza cu Bourceanu, care nu a dorit el cu presa, nici uruguayenii nu au vrut, la rîndul lor, ceva. Nu au vrut să meargă după meci la cocktail cu Mircea Sandu. Aveau și ei supărările lor, cu nu știu ce penalty neacordat…
Concluzia ar fi cam așa: nici presa și nici uruguayenii nu cred că au pierdut ceva. Putem spune că meciul s-a terminat egal și în teren și în afara lui.
Doar în tribune se pare că a fost 1-0. Pentru jandarmi și pentru firma de pază.
2 comentarii
Bourceanu vorbește numai pe teren, ca să folosesc un clișeu. 🙂 Băiatul o fi încă supărat pe presă pentru criticile de la meciul cu Petrolul, când nu l-a călcat în picioare pe ”fanul” lui Galamaz!
Oricum, ce să mai spună el presei, că presa știe deja totul despre meciul cu Uruguay? Cel mai bun meci al României din ultimii 5 ani! Bună glumă! Stai să fi văzut măreție tricoloră de la 0-2 încolo (că a fost fault în careu cât Ghiță Mureșan de mare!). Să ridici în slăvi un 1-1 norocos într-un meci amical (chiar și împotriva Uruguayului) și să ignori un meci oficial excelent făcut împotriva Bosniei, acasă, mi se pare lamentabil.
Dar ce să mă mir de presa sportivă de ”rit nou”, dacă până și maestrul Radu Cosașu o ia pe arătura din Ghencea și forțează nota? ”Totuşi, acest 1-1 al naţionalei nu poate şterge impresia confuză cu care s-a încheiat aventura Stelei în Europa League; nu e cazul să ne mîndrim că nu am crezut nici o clipă în aberaţiile unui 3-1 cu golurile lui Tatu şi Tănase – pronosticuri de-o megalomanie irezistibilă; şi poate nici prestaţia din acest retur, cu mult sub aceea din tur, nu e de natură să ne necăjească peste poate; în fond, Twente asta nu e de pe la noi, iar ideea că Steaua i-a făcut faţă avînd ceva de campioană strict a României nu e cu totul deplasată”. Ovidiu, tu ești ziarist sportiv ”bătrân” (deși tânăr). Ce caută nuca asta în peretele meciului cu Uruguay?
dinu, avem acum asa: o societate bolnava si un fotbal bolnav. asteptam salvarea.