Cred că toți părinții grași își doresc ca odraslele lor să fie la fel de plinuți precum ei. Altfel nu îmi explic cum de toți grașii au copii grași. Cred că e ceva ce ține de mîndrie, dar și de invidie. Adică măi, să fie gras băiatul meu, să semene cu mine. Și invers: n-am înțeles, adică eu gras și copilul meu slab? Nu se poate.
Azi am văzut o asemenea familie.
El avea vreo 35 de ani, și un Mercedes mare. Că nu putem spune despre o mașină că e grasă, deși cam așa arăta și mașina.
Ea, soția, avea trening. Așa era îmbrăcată azi, probabil pentru că e duminică. Oricum, cred că știți genul acela de femeie, care nu face sport, dar umblă în trening. Poate că l-a primit cadou de la soțul ei cel gras. Și dînsa, soția, era supraponerală rău de tot (în cazul doamnelor ocolim voit cuvîntul gras).
Și acum fetița. Și ea era durdulie bine. La vreo 8 ani cred că avea vreo 5o de kilograme. Și familia era postată în fața mașinii lor cea mare, cu fața spre un magazin. În care s-a hotărît că doar tatăl va intra (nu se știe de ce, dar intuim că altfel ar fi fost golit magazinul, dacă intrau toți trei).
-Tati, tati, să nu uiți să îmi iei cipsuri, sa nu uiți, te rog…
-Din care?
-Din toate.
Și cum problema banilor nu cred că se punea, cred că dorința fetei o fi fost îndeplinită.
1 comment
hahah, tare tare! Mai cum surprinzi tu dialogurile astea…