Mie mi-a plăcut cronica de azi. E scrisă de Patrice, vă las să o citiți:
Ca-n vremea adolescenţei, m-am trezit morocănos, nu-mi găseam hainele potrivite, ce să mai zic de adidaşi. M-am mobilizat şi gata echipat am ajuns în parc unde erau deja gata de start Nada, Raimonda, Claudiu Barbu (Piteşti), Mihai Medan, Ali, Ovi Tebu, Rus Daniel şi Răzvan. Nu am stat prea mult la discuţii, oamenii erau gata să-şi facă turele obişnuite. Nu tu stretching, mişcări de mobilitate, alea alea cum se face înaintea unui antrenament. Salut şi hai la alergare. Mi-am amintit de vremea când făceam asta zi de zi, de două ori pe zi (nu am căutat rima).
Nu doar eu am alegat pentru prima oară cu PMOB-ul, si Răzvan a bifat primele ture de parc, e drept pe ultima nu a dus-o până la capăt. De altfel doar eu şi Raimonda am ţinut cu stricteţe de lungimea traseului, evident nu o pot ignora pe Nada care, ca de obicei, a făcut ture suplimentare, ştie ea de ce. Şi tot ca-n vremurile bune, m-am trezit trecând de unul singur linia imaginară de sosire (luasem ceva avans, hahaha).
Înca de la început cei din prima echipă au profitat de avantajul taliei şi ne-au cam luat „de sus”, nu e de mirare că la jumătatea partidei conduceau cu 6-2. Asta cu toate că noi cei din echipa a doua am făcut un meci frumos, pase în viteză, pe culoar, doar acolo sub panou am întâmpinat unele dificultăţi. În partea a doua Ovi Blag trece pe post de pivot şi începem să contăm şi noi. Apoi, Ovi Tebu îşi asuma responsabilitatea de pasator, hm. Să zicem că juca pe un post nou, dar cel puţin a încercat, sunt sigur că dacă vom evolua în aceaşi formulă în maximum două meciuri devenim invincibili. Bine, ne-au bătut rău de tot, 12-6, dar asta a contat cel mai puţin, urma ieşirea la cafea.