Sigur că nu asta e important după un concediu în Corfu, dar gustul amar e mai pregnant, întotdeauna…

Am condus peste 3.000 de kilometri în acest concediu, trecînd prin Bulgaria, Grecia, Macedonia, Serbia și bineînțeles, România. Nu vă povestesc concediul meu, nu vă speriați…

Vreau să vă spun doar că luni seara, după vreo 1.200 de kilometri conduși non-stop, am tras să ajung în România, să dorm mai aproape de casă, la Timișoara. Și s-a făcut cam 11 noaptea cînd am ajuns în vama românească. Și, la 11 noaptea, un vameș șmecher se ocupa cu deschisul port-bagajelor. Erau trei mașini în vamă. A mea, și încă două, culmea, tot cu număr de Cluj. Și tot familii și în mașinile alea.

Și băiatul ăsta se uita la bagaje. Noi i-am arătat uleiul de măsline adus de la maman (o țărancă din Grecia). Și am ieșit cu bine de la acest control. Nu ne-a amendat. Ce fericire.

Nu mă pricep eu la cum și cînd trebuie făcut controlul în vamă. Știu doar lucruri simple. Știu că nu ne-a întrebat nimeni nimic chiar dacă am trecut prin țări care nu sînt în UE.

Și mai știu că băiatul ăsta a făcut pe grozavul degeaba.

PS

Sîntem penibili, cu vama noastră cu tot.

Și încă ceva: am condus 1.200 de kilometri în 15 ore.

Iar azi, de la Timișoara la Cluj (326 de kilometri) am făcut 7 ore (o ora si 45 am stat pe loc, pentru că se lucra la drum pe o porțiune). La ora prînzului, desigur.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 3 votes)
1.154 citiri

3 comments to Sigur că nu asta e important după un concediu în Corfu, dar gustul amar e mai pregnant, întotdeauna…

Leave a Reply