Cred că primul om care a construit un bloc în cartierul clujean Bună Ziua (adică pe dealul acela care duce în Calea Turzii-ieșirea din Cluj înspre Mureș și Alba, cum ar veni), așa le-o fi spus cumpărătorilor: „Merită toți banii, merită să vă mutați aici. Uitați-vă: zonă liniștită, peisage, izolare de nebunia din oraș…”. Și primii locatari or fi fost foarte încîntați. Vreo două săptămîni…
Pentru că apoi a apărut un alt bloc, apoi altul, iar acum, într-o devălmășie arhitecturală demnă de o cauză mai bună, sînt peste o sută, dacă nu mai multe.
O vreme, pînă să apară Lidl, nu exista nici un magazin alimentar. O vreme, pînă să apară primul autobuz, nu exista transport în comun. În schimb, foarte rapid a apărut o biserică. Asta a dat speranță oamenilor de acolo, mă gîndesc.
Acum zona arată așa: praf cît cuprinde, lucrări la drumuri ce se desfășoară zilnic cam de un an încoace (nu se știe exact ce se întîmplă, ce se sparge, ce se repară, ce se construiește, dar gălăgia și noxele de tot felul sînt asigurate), mașini de tonaj care trec cu viteză și cu zgomotul aferent, automobile care cînd nu fac raliu claxonează sau se tamponează.
Mă tot gîndesc la ăia, la primii locatari, cei care văd acum în jurul lor, în cele patru puncte cardinale tot atîtea blocuri…
Oare ce părere au ei acum despre Raiul în care au ajuns acum cîțiva ani buni?
Sau vorbesc prostii, s-or fi mutat demult de acolo?
