Cursurile de calificare nu țin de foame

Omul meu, Radu, cel cu trei copii, făcea ture azi dimineață între biserică și blocul meu. Se vedea că e în impas.

Cînd am coborît, m-am dumirit…

-Ce faci, Radule, de ce ești așa de agitat?

-N-am putut să o trimit pe aia mică la școală, că îi e rău, n-am mai avut ce să îi dau de mîncare de ieri de la amiază.

I-am dat o bucată de carne, un jambon, că mă grăbeam și ăla mi-a căzut în mînă. Chiar mă gîndeam, pe drum, că prea l-am răsfățat…

A luat-o, a mulțumit, și-a fugit cu ea spre casă. Chiar alerga. Atunci mi-am dat seama că Radu al meu nu minte.

Pe la 5 după-masa m-am reîntîlnit cu el. Deja zîmbea. Era alt om. Mătura scara, la blocul vecin. Și am vorbit:

-No, cum e aia mică?

-Excelent. Am fugit și i-am făcut un orez și… cu bucățile alea de carne, super. Și mi-a zis să îi fac și diseară din ea, din carne, dar cu ouă.

-Măi, Radu, trebuie să faci ceva, că nu mai merge așa, du-te oriunde, numai du-te…Găsește-ți de lucru!

-Păi caut. Am fost la Forțele de Muncă (el așa le  zice. De fapt și eu așa le știu, de Forțele de Muncă). Și mi-au zis să fac un curs de calificare de 5 luni. Păi dacă merg în fiecare zi la cursu lor de calificare, eu ce pun pe masă pînă în iulie? Cursu de calificare? Iarna îi foarte greu. Nici n-o nins. Că dacă ningea mai dădeam la lopată, la un garaj, la un bloc…Iarna nu găsești nici fiare vechi, nu poți face nimic. Și cine să mă ia pe mine, la 45 de ani, fără calificare, fără nimic…No, îi greu, chiar îi greu, să mă credeți…

Nu știu cum e cu Radu ăsta, că pînă la urmă sînt sigur că nu-mi spune el mie tot adevărul.

Dar pot să spun că trăim într-o țară tristă de tot dacă o fetiță de 7 ani, cea mai bună din clasa ei, nu poate merge la școală pentru că amețește de foame.

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
1.557 citiri

1 comment to Cursurile de calificare nu țin de foame

Leave a Reply