Remus Cimpeanu a primit pe 13 mai titlul de Cetatean de Onoare al judetului Cluj

Am fost întrebat, de către unii dintre cei care nu au fost ieri seară pe stadion, ce am spus în intervenția mea despre Remus Cîmpeanu. Am păstrat, ca norocul, foaia de pe care am citit cele cîteva rînduri, așa că am copiat rîndurile, pentru voi.

Remus Cîmpeanu a făcut parte poate din cea mai frumoasă echipă a lui “U” din toate timpurile. În data de 11 iulie 1965, pe stadionul Republicii din Bucureşti, Universitatea Cluj avea să îşi adjudece singurul trofeu al competiţiei interne, Cupa României. În finală, clujenii au învins cu 2-1 pe Dinamo Piteşti prin golurile înscrise de… Remus Cîmpeanu şi Ivansuc. Iată „unsprezecele” cîştigător: Moguţ-Marcu, Georgescu, Grăjdeanu, Cîmpeanu-Al. Vasile, Neşu-Ivansuc, Suciu, Adam, Szabo.

 Remus Cîmpeanu spunea că părinţii lui nu l-au văzut jucînd fotbal niciodată. O singură dată a ajuns la stadion tatăl său, era un meci al fratelui său mai mare, Ovidiu, care juca la Victoria. Nu i-a plăcut deloc, dar, spre lauda sa, nu l-a împiedicat nici pe Remus Cîmpeanu şi nici pe fratele său Ovidiu să continue să practice sportul.

La „U” Cluj era o galerie de personalităţi, când a ajuns Remus Cîmpeanu. Printre alţii, erau Petru Emil, Horaţiu Moldovan pe stînga sau Ivansuc şi Gane pe dreapta, care completaţi de Marcu, un impetuos, asigurau spectacolul prin combinaţii uluitoare. După unii, acea echipă a fost cea mai bună din toate timpurile pe care a avut-o Universitatea. În acelaşi timp, şi acesta nu este un lucru neînsemnat, cea mai simpatizată din ţară. Universitatea avea suporteri peste tot. Motivul era unul cît se poate de simplu: jucau fără complexe, cu elanul tineresc al studentului care nu are ce pierde, dar în acelaşi timp erau un exemplu de comportament şi civilizaţie.

Iată ce spunea Ion Cupen în „Confesiunile unui veteran al gazonului”: „l-am ales pe Remus Cîmpeanu fiindcă el deține un atu obiectiv care îi conferă trăsăturile unui adevărat șef de trib în fotbalul românesc. Este un fel de lider al jucătorilor noștri, un port-drapel, dacă vreți un simbol: numără cele mai multe prezențe – 329 -, în meciurile primei divizii, toate sub culorile aceleași echipe, Universitatea Cluj”.

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia