Richard Edwards – România mea, durerea şi pasiunea

IMG_8165Trecând prin Horezu, intrând prin săli de expoziție din Bucureşti sau privind emisiuni de televiziune s-ar putea să întâlneşti, sau să vezi, un om pe care cu greu ai putea să-l uiţi. Coborât din timp, parcă direct din satul galilor care cu aproximativ 50-60 de ani înainte de Hristos ţineau piept în joacă legiunilor romane ale lui Cezar, domnul Richard Edwards, absolvent al Institutului de Artă şi Istorie al Universității Paris 1 Sorbonne – Panthéon, editor şi profesor la universităţi şi şcoli de arhitectură, s-a oprit prin 1996 şi în România. Aici, el se ocupă de „proiectele de readucere la viața a clădirilor, siturilor şi teritoriilor, în beneficiul unei noi utilizări, puse in slujba locuitorilor” aşa cum putem citi pe site-ul domniei sale, Atlante.

scan0001Ascultându-l vorbind româneşte te întrebi, aşa cum am fost şi eu întrebat odată demult la Viena de niște francezi get beget care m-au auzit vorbind în limba mea maternă: „Ce dialect francez vorbiţi. Din ce regiune a Franței sunteţi!” – Ce grai românesc vorbiţi domnule Eduards? Din ce regiune românească veniţi?

IMG_8136Cum a văzut Richard această întâlnire cu ţara noastră este foarte bine sintetizat în cuvintele-i scrise şi expuse în cadrul expoziţiei România mea:

„Abraham plecă, neştiind încotro merge. Dar neştiind încotro mergea, ştia că e pe drumul cel bun” (text vechi)

România mea este o poveste de dragoste între mine şi această ţară.

Paul Virilio, prietenul meu filosof, îmi spunea, e mult de atunci, că centrul meu de gravitaţie s-ar afla în est. Ce-l făcea să creadă asta? Discuţiile noastre erau întotdeauna deschise spre orizontul depărtărilor. Îmi repeta că francezul care sunt reprezintă numai o parte din firea mea. IMG_8138E adevărat că originile mele oscilau între celţii Angliei, grecii din Balcani şi poate slavii din Polonia. Dar oare asta să fie de ajuns ca să-mi motiveze condiţia de nomad?

Parisul mă sufoca. Am venit pentru prima oară în România acum aproape 17 ani, în 1996, ca să susţin un curs în cadrul unui masterat european pe care l-am iniţiat încă de pe vremea când eram director al Centrului Cultural de la Salinele regale Arc-et-Senans.

IMG_8125Timp de 12 ani, am revenit în România din când în când, în funcţie de ocaziile ivite. Apoi, am găsit o casă la Măldăreşti, lângă Horezu, pe care am restaurat-o, reuşind astfel să stabilesc noi legături şi să iniţiez noi proiecte în acest colţ de lume extrem de promiţător. Astăzi petrec o mare parte a timpului între Bucureşti şi Horezu, străbat în lung şi în lat acest ţinut, cu mare încântare. Revin în mod regulat în Franţa determinat de contractele existente şi de prietenii mei de acolo. IMG_8172O poveste de iubire trăieşte din durere şi pasiune, tot aşa şi viaţa mea în România.

Pasiunea unei ţări complexe unde totul ţi se oferă firesc: munţi, câmpii şi peisaje.
Durerea unei ţări epuizată de un orgoliu paranoic, care o diminuează în ochii altora.
Corina Mihăescu - Icoana - Credinţă, valoare, simbolPasiunea unei ţări care-şi iroseşte timpul, care îţi oferă timpul, căreia îi place să flirteze cu eternitatea.
Durerea unei ţări care se sufocă în meandrele relei credinţe şi a corupţiei.
IMG_8134Pasiunea unei ţări care e plămădită de numeroase inteligenţe şi invenţii atât individuale cât şi colective.
Durerea unei ţări care preferă invectiva în locul recunoştinţei.
Pasiunea unei ţări care împleteşte mereu visul cu realitatea.
Durerea unei ţări care spune, dar nu face şi se pierde în intenţii.
Pasiunea unei ţări care ştie să mă întâmpine şi să mă primească.
Durerea unei ţări care îmi secătuieşte puterile şi-mi consumă adesea dorinţa de a exista.
IMG_8178Pasiunea unei ţări de artişti, de scriitori, acompaniaţi de vioară, de acordeon, de vin şi de ţuică.
Durerea unei ţări care îşi nesocoteşte imensa-i frumuseţe.
Pasiunea unei ţări care e în stare să renască în fiecare zi şi se pierde în poveşti… 

Alexandru Mihăescu - Ceramica de HorezuExpoziţia de faţă – onorată de cei care au răspuns cu amabilitate invitaţiei mele – afirmă încă o dată cât de mult înseamnă pentru mine România, dovedind că talentul vădit, ca şi în lucrările expuse aici, întrece cu prisosinţă orice alte considerente.” (Richard Edwards)

scan0003Expoziţia de grup de la Cărtureşti a reunit creaţii ale unor fotografi, arhitecţi, stilişti, pictori şi scriitori – Cristina Mareş (desene), Alina Mărgulescu (creaţie de modă şi fotografii), Corina Mihăescu (icoane pe sticlă), Iaromira Popovici (text), Sorina Săvulescu (fotografii), Alexandru Beldiman (fotografii),  IMG_8135Victor Kornis (fotografii), Matei Lupu (fotografii), Andrei Mărgulescu (fotografii), Alexandru Mihăescu (fotografii), Mihai Oroveanu (fotografii), Vasile Savonea (picturi), Şerban Sturdza (desene) şi Arpad Zachi (fotografii). Pe toţi acești adevăraţi artişti Richard Edwards îi cunoaşte, îi întâlneşte şi îi apreciază în mod deosebit.

În încheiere aş dori să revin la cuvintele lui Richard, un om care a descoperit în România ceea ce nu văd cei care, pentru o aşa-zisă viaţă mai bună,  se înghesuie să plece departe, în cele patru zări ale lumii – „durerea unei ţări care îşi nesocoteşte imensa-i frumuseţe şi pasiunea unei ţări care e în stare să renască în fiecare zi şi se pierde în poveşti…

PS: Pe Richard Edwards îl puteţi vedea şi auzi vorbind despre România, despre expoziţie, despre Horezu, în emisiunea Mihaelei Crăciun de pe TVR Internaţional – Articolul 7 – aici

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +15 (from 15 votes)
11.130 citiri

Leave a Reply