Tutungeria mea din Sinuța

În copilăria mea din Sinuța (ăsta e un cartier din Cluj), una dintre atracțiile tutungeriei de la capătul străzii Marinescu (una minusculă, dar cu atîtea…bunătăți) erau țigările românești și străine (atîtea cîte erau). Tutungeriei îi spunea și debit, nu știu de ce. Așa îi spunea tata, de exemplu. Debit. Cu varianta debit de tutun. Iar pachetele de țigări îmi plăceau pentru că erau în mintea mea tot atîtea pete de culoare, într-o lume gri, ternă, uniformă.

Cei din cartier fumau în general Carpați. Și în special Carpați fără filtru. Cred că cele mai bune erau cele de Timișoara. Iar cele mai rele cele de Rîmnicu Vîlcea. De Sfîntu Gheorghe erau cele intermediare. Țigările Carpați cu filtru erau o porcărie, nu prea fuma lumea “cu”, ci mai degrabă “fără”. Cred că un pachet costa 2 lei cincizeci, dar femeia de acolo îți dădea și de un leu. Știu că le împacheta în partea de jos cu o hîrtie albastră, cerată, arăta ciudat, așa, un smoc de țigări legate cu o hîrtie groasă, urîtă.

Unii lăudau țigările Naționale, cică ar fi fost cele mai “curate”, dar eu nu-mi amintesc să fi fumat cineva cu plăcere țigările alea. Puțeau. La fel și Mărășești. Și astea puțeau. Mărășești fumau mai degrabă muncitorii care săpau șanțuri, salahorii, cum ar veni…

La un moment dat, tot țigări fără filtru, new-entry cum ar veni, au apărut Rarău, Bucium și Bucegi. Îmi amintesc că astea, ultimele, Bucegi, aveau desenat pe pachet un schior. N-am înțeles niciodată de ce. Adică fumatul te ajută la schiat sau schiorul trebuie musai să fumeze? Nu știu nici acum ce-au avut ăia în cap, dar era amuzant de tot pachetul: un schior alunecînd pe o pîrtie. Presupun că o pîrtie din munții Bucegi.

Îmi amintesc și de niște țigări mai altfel, le zicea Select, erau într-o cutie mai altfel, mai elegantă, albă, ca un sertar. Erau tot țigări fără filtru, dar nu se găseau întotdeauna.

Cele mai fumate țigări cu filtru erau, clar, cele care se numeau Snagov. Cred că astea erau țigări de domni. Și de funcționari bănoși. De șmecheri, cum ar veni. Bine, și Amiral era cam de același rang, dar Snagov era Mercedesul în domeniu.

Se mai găseau niște țigări foarte interesante, se chemau Cișmigiu, aveau filtrul alb, erau lungi, și lumea își cumpăra din astea ca să creadă unii că fumează Kent. Semănau izbitor cu Kentul lung, pe care îl vedeai numai din greșeală, la doctori poate.

Tot cu filtru erau unele foarte simpatice, le zicea Diplomat, și chiar așa și arăta pachetul, tare select. Finuț. Și țigările erau pentru rafinați. Parcă îmi amintesc și de o variantă mai mică, un pachet cochet, de 10 sau 12 țigări…

Cu filtru…Da, cu filtru mai erau Favorit, Litoral, Ateneu, Tomis, București. Și mai știu că apăruseră unele, tot cu filtru, foarte cerute. Le zicea Bega. Astea erau mai bune decît Carpații cu filtru. Cei care fumaseră Carpați cu au trecut pe Bega. Da, așa a fost…

Și după aceea au apărut țigările străine. Străine însemnînd tot din lagărul comunist. Din China, de exemplu. Astea aveau niște culori înnebunitoare. Era un pachet roșu, îi zicea Peony. Nu știu ce însemna, poate ponei, dar știu că era de un roșu aprins, mă uitam minute în șir în vitrina micii tutungerii, mă fascina pata aceea roșie…

Apoi erau un pachet cu un cal de porțelan. Îi zicea Ancient Porcelain. Ăsta parcă era o pictură, era fantastic pachetul. Cred că reprezenta un obiect de porțelan de colecție. Pentru mine era un cal ciudat. Dar foarte atractiv pachetul, altfel…

Double Horse, ăsta era tot cu cai, chiar dacă nu desenați, din cîte îmi amintesc. Știu că datorită lor s-a inventat o vorbă: of course my double horse. Multă lume fuma din astea, cred că erau bune.

Erau apoi țigările albaneze. Astea erau rele. Știu de DS (asta însemna Durres Special), din astea fumau cei care nu găseau BT. Cred că le suna asemănător: DS, BT…

Albaneze mai erau Rodopi, Arberia, Kruja…Toate erau rele.

Mai erau unele, Nefertiti. Astea nu știu din ce țară erau. Dar pachetul era minunat, chiar cu Nefertiti asta…Și mai era unul, foarte mișto, îi zicea Amor (nici de ăsta nu-mi amintesc din ce țară provenea, dar avea desenată o gagică pe el, o tipă ce stătea în iarbă, așa, ca într-un tablou…)

Așa. Tot chinezești, cred, erau unele negre: Omei. No, cu astea chiar că te dădeai mare. Fumai țigări negre (mă rog, erau maro), asta era o mare șmecherie. Deși ele erau rele.

Au apărut apoi cele cubaneze. Pentru astea trebuia să ai plămînii tari de tot.

Popular, H.Upman (astea erau super-șmechere) și Ligeros (de astea tușeai de la primul fum). Astea le fumau studenții, din cîte îmi amintesc. Cel puțin studenții de la mine din cartier.

Au apărut, dar au și dispărut urgent, cele grecești. Papastratos și Karelia. Dar le puteai face rost mai apoi chiar de la studenții greci din cămine.

Bine, dar cele mai tari erau BT-urile. Aveai BT erai tare de tot. Bulgărești erau astea. Bulgar Tabac. Era marfă de schimb, era tot ce vrei pe vremea aia.

Toate țigările astea se găseau în tutungeria din colțul străzii. Acolo erau și sipci din lemn, și pixuri, și caiete, și cremă Nivea, și lipici, și coli ministeriale.

Așa zicea tata: du-te și cumpără trei coli ministeriale să scriu o cerere la București. Și, culmea, cîteodată îi și răspundea cineva de la București. Nu mai țin minte ce ceream și ce ni se răspundea, dar știu că tata, om din cartierul Sinuța scria pe coli ministeriale cumpărate de la tutungerie și cineva de la București îi răspundea. Incredibil.

Așa.

Iar femeia aia care vindea la tutungerie era ca un fel de bibliotecară, să zicem. Adică era o somitate în cartier. Poate femeia care tăia pîinea în alimentară sau măcelarul din colțul celeilalte străzi, Speranței, să fi fost mai bazați decît femeia de la tutungerie…

Oricum, stăteam că boul la poarta nouă în fața vitrinei acelei tutungerii. Mă fascina. Știam pe de rost tot ce are expus în vitrine. Ne și jucam, cu Iancsi: “zi repede care e cel mai mic preț din vitrină. Și acum zi-l pe cel mai mare. Ai pierdut. Ba nu, tu ai pierdut”.

Ba amîndoi am pierdut, Iancsi. Am pierdut cea mai faină perioadă a vieții noastre.

Păcat.

PS

Să nu ratați comentariul amicului meu Sorin, de mai jos, cel cu linkuri. Sînt chiar poze ale pachetelor de care vorbeam eu în text. Senzaționale.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
6.986 citiri

11 comments to Tutungeria mea din Sinuța

Leave a Reply