Pe o alee dintr-un cartier, un taximetrist mergea cu o viteză mai mare decît cea recomandată pe un astfel de drum lăturalnic. Natural, că doar nimeni nu e mai deștept decît altul (doar ni se pare nouă că ar fi așa), o vîrstnică (să nu-i zicem bătrînă, că toți ajungem acolo) umbla și ea, de năucă, pe alee, deși exista un trotuar chiar ofertant (din cele de tip nou, cu borduri înalte de juma de metru). Ce s-o mai lungim, era să se producă un accident. Dacă nu s-a produs unul care să se lase cu spitalizări asta e bine. S-a produs însă un altul…
-Doamnă dragă, a spus tînărul bărbat, după ce a tras o frînă de probabil au murit alți doi bătrîni în casele lor, de spaimă. Doamnă dragă, săru-mîna, d-apoi dumneata nu te uiți că aici îi drum public, umblă mașini pă el, nu oameni?
-Lasă-mă mă în pace cu teoria (ca și cum de partea practică ar fi fost interesată), a rostit bătrîna doamnă, începînd destul de abrupt acest dialog insolit.
-Doamnă săru-mîna, a continuat taximetristul, doară este trotuar, di ce să umblați pe drum, că nu îi bine…
-Lasă-mă mă în pace, tu nu înțelegi, ești bolund?
-No, doamnă săru-mîna, io am vorbit frumos cu dumneata, d-apoi dumneata văd că nu vorbești frumos deloc…
Între timp omul a coborît din mașină, acum aveau și contact vizual, după ce cu puține momente înainte puteau să aibă unul de-a dreptul fizic, adică om-mașină…
Era îmbrăcat frumos. În bermude, în maieu și cu șlapi. Fain ficior, altfel.
Deja în jurul posibilului accident se strînseseră și alți domni, tot tineri, și îmbrăcați oarecum asemănător cu domnul de la volan. Bermude peste tot.
-Mă, nesimțitule, mai și vorbești?, continuă doamna în vîrstă, probabil de plictiseală, să mai schimbe și ea o vorbă cu cineva în bermude…
-No, doamnă, vezi că schimbăm placa. După ce că umbli ca bezmetica pă stradă, mai și vorbești urît?
Iar apoi, către asistență:
-Asta îi bolundă, era să o ieu pă capotă, să fac pușcărie păntru o nebună mintal…Și auzi cum vorbește, după ce io îi explic frumos că îi bolundă…
Ăia rîdeau. Deja era atmosferă.
-Niesîmțîtu dracului dhie bou ce ești, se mai agăță bătrîna de cuvintele rămase în stoc…
-No, știi ce, baba dracului, deja pre te-ntinzi….Du-te dracului acasă că thie caută moartea acolo și tu ești în deplasare…Niebuna dracului.
-Un prost, asta ești, un prost…
-Bine că ești tu deștiaptă, proasta dracului!
Și uite așa, din nimic, spectacolul se crease. Bărbați în bermude și o bătrînică mai fioaroasă decît permite legea se dezlănțuiseră. Aleea, altfel ternă, căpătă viață.
Se trăiește în acest oraș. Prost, dar se trăiește. Sau poate că am vrut să scriu: proști, dar care…trăiește.