Dansul pinguinilor fără frontiere

Întotdeauna m-am întrebat care e probabilitatea ca 200 de oameni să aibă chef de dans în aceeași zi. Ziua nunții cuiva.

Să fie iulie, să fii nevoit să participi la nunta cuiva cunoscut, tu să te îmbraci în costum, ea într-o rochie elegantă și după ce treci prin antreuri și alte bunătățuri să tot curgă muzicile. Tare. La maximum.

Să zicem, de exemplu, că urmează Dansul Pinguinului.

Îți dai seama cum poți arăta, tu în costum și ea într-o rochie elegantă, dansînd Dansul Pinguinului?

Sau Lambada?

Sau Coco Jumbo?

Să transpiri abundent și să tot mergi la baie, din oră în oră, să-ți dai pe față cu apă…

De ce e nevoie, oare, să danseze aproape toți oamenii la o nuntă?

Face parte din seria dacă tot am dat bani, măcar să mă distrez?

 De ce să nu danseze numai cei care se pricep cît de cît la chestia asta, pentru că restul arată destul de ciudat așa, pe “ringul de dans”…

ps

Mi-am adus aminte de toate astea pentru că tocmai am trecut pe lîngă un restaurant unde am văzut fazele astea, cu Dansul Pinguinului.

Și da, habar nu am să dansez.

Și da, și eu am dansat Dansul Pinguinului. Nu chiar la nuntă, nici la miting, dar l-am dansat. Cred că la o aniversare de nu- -știu- cîți- ani a Antenei 1.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
1.030 citiri

Leave a Reply