Ținuta de seară. Ce-a fost ea, săraca, și ce-a ajuns

La ora 19.00, pe o terasă din Cluj (în centru, nu într-un cartier), un tip aștepta cuminte la o masă.

Au apărut primii doi: soț și soție, probabil. Tinerei. După cum i s-au adresat ăstuia, am înțeles că era ziua lui. Să trăiască la mulți ani.

Ăștia doi erau așa: el în bermude urîte și cu multe culori pe el, ea nu cu bermude, dar îmbrăcată neglijent.

Au mai venit doi: el în bermude, ea tot așa, îmbrăcată urîțel, picau hainele.

Și tot așa, pînă s-au făcut vreo 20.

Și tot așa îmbrăcați, parcă s-au înțeles de acasă. Să-i facă ăstuia ziua mai frumoasă, să se simtă ăsta ca la un carnaval…

Că doar era ziua lui de naștere.

Mi-am amintit ce-mi povestea un amic. Cică era cazat într-un hotel, în Grecia, și seara se întîmpla ca musafirii hotelului să mai coboare la cină în restaurantul hotelului, care avea o extensie și pe terasă. Inclusiv pe terasă recomandarea gazdelor era să se coboare în ținută de seară. Nu în costum, desigur, dar nici în bermude și în șlapi. Și cică toată lumea se conforma.

Dar sîntem siguri că nu se simțeau la fel de bine precum cei de pe terasa asta din Cluj.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
1.431 citiri

Leave a Reply