Într-o zi, mai demult, în Sinuța, am murit de două ori. Adică așa a știut mama

Am povestit recent faza asta și cred că merge să v-o spun și vouă. Acum, după atîta vreme, putem zîmbi, probabil. Atunci n-a fost foarte vesel…

Așa.

Aveam 8 sau 9 ani, probabil, și am primit prima mea bicicletă. Un Pegas. Nu știam să fac nimic cu ea. Doar să merg drept. La capitolul curbe nu ajunsesem.

Și am ales aleile din Hașdeu (căminele studențești), cele de sus, pentru…antrenament. Erau plane, aleile, aparent nu aveai ce să pățești.

Atîta doar că a venit, din fața mea, o mașină imensă, un camion, să-i zicem.

Și, cum nu știam să fac curbe, am vrut să mă las, ușor, pe tăpșanul din dreapta, unul cu iarbă. M-am dezechilibrat și am căzut în partea stîngă și craniul mi s-a împlîntat într-o piatră. De acolo m-a smuls șoferul camionului, om fain, care m-a și dus la spital, pe Clinicilor.

În timpul ăsta, prietenul meu, Iancsi Szalama, era pe margine, fără bicicletă. Chibița. Și mînca pîine cu unt, cu o roșie.

Și a văzut toată faza.

În consecință, a sărit gardul înspre casa mea, a ajuns în curte, încă mai mîncînd din pîinea cu unt și din roșie, și văzînd-o pe mama trebăluind prin curte, i-a spus:

-Ani neni, a murit Ovi (nu pun semnul exclamării, intenționat, pentru că așa am înțeles că a și spus-o, ca fiind un act banal).

Și mama, înnebunită, a țîșnit spre Urgențe, spre Clinicilor.

M-a găsit cumva iar în momentul în care a ajuns în fața salonului în care eram, a dat nas în nas cu medicul care ieșea de acolo. Ăsta, medicul, alt prost, în momentul cînd o vede o ia în brațe și îi spune:

-Îmi pare rău, a murit.

Mama din nou la pămînt.

Intră cumva în salon și începe să mă zgîlțîie. Eu eram cu toate alea pe mine, beam ceva lichide cu paiul, eram tumefiat, amorțit, nu puteam vorbi. I-am făcut doar niște semne care semănau a “nu mă mai atinge”.

Ce se întîmplase?

În salon cu mine, într-adevăr, murise un băiat, călcat de autobuz sau așa ceva…Și medicul confundase aparținătorii…

Și, uite așa, într-o singură zi, mama mea a primit aceste două teribile vești, șocuri, cum vreți să le spuneți.

Acum, nu demult, mama a împlinit 75 de ani. Și pare în regulă…

Nu știu cum ar fi rezistat alții…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 4 votes)
2.259 citiri

Leave a Reply