Amintiri cu Uifăleanu

Am aflat printre primii de moartea lui Alexa Uifăleanu, m-a anunțat unul dintre foștii săi elevi. M-am întristat teribil. Am pus mîna pe telefon și am mai transmis vestea proastă și altora, mai ales celor care am știut că au făcut ceva pentru el cît a trăit. Și unul dintre răspunsuri a fost cam așa: “lasă, Ovi, poate e mai bine că nu s-a mai chinuit. Nici el, nici familia”.

Și, ca unul care știu prin ce au trecut cei doi, Lexi și soția sa, aceste cuvinte, rumegate mai bine, par să aibă acoperire. Țin minte că în emisiunea pe care o făceam la televiziune a intrat la un moment dat doamna Uifăleanu, cea care a emoționat pe toată lumea prin felul în care a vorbit, cu demnitate, despre greutățile prin care trec după declanșarea bolii lui Lexi. Apoi am făcut un fel de campanie…

Și țin minte cum Mircea Barna, de exemplu, a sărit în ajutorul familiei. Și apoi alții și alții.

Țin minte cum la parterul imobilului în care trăiau cei doi se întîmpla să fie un bar de noapte. Și cum bașii boxelor duduiau de la mișcau pardoselele celor din familia Uifăleanu. Un ins marcat de boală care trebuia să suporte acest chin în fiecare noapte. Și parcă n-ar fi fost îndeajuns, mai erau amenințați și cu evacuarea…un alt chin cu care au trăit ani de zile.

Țin minte și zîmbetul doamnei Uifăleanu (după ani întregi în care a uitat să zîmbească), zîmbet cu care a intrat în Sala Sporturilor, căutîndu-ne pe Mircea Barna și pe mine să ne invite la noua locuință pe care și-au cumpărat-o pînă la urmă. Ce fericită era că problemele s-au terminat, voia să ne mulțumească…Eu unul nu am ajuns acolo, și-mi pare tare rău acum.

Țineam minte și că am scris un articol la un moment dat despre Uifăleanu, prin 2007. L-am găsit. Nu e mare lucru, se cheamă Uitarea, și vi-l arăt acum. Era un articolaș subțire altfel, dar edificator pentru cum funcționează viața: la greu sînt puțini cei care te caută, aici.

Dumnezeu să îl odihnească!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
2.912 citiri

2 comments to Amintiri cu Uifăleanu

  • ANTRENOAREA 1

    CU MARE TRISTETE AM PRIMIT IERI VESTEA CA UIFALEANU NU MAI ESTE PRINTRE NOI.NU-MI VINE SA CRED ,DAR STIIND CAT A FOST DE BOLNAV ,POATE CA-I MAI BINE CA NU MAI SUFERA .DUMNEZEU SA- L ODIHNEASCA !

  • Calin

    Am fost junior la U CLUJ si am fost antrenat timp de 3 ani de dl. Uifaleanu. (1981-1983). Au fost si momente fericite si mai putin fericite. L-am vizitat la Spitalul de Recuperare dupa accidentul vascular.
    L-am vizitat si acasa prin 2004 cand era in convalescenta. Am incercat sa fac lobby pe langa fostii colegi de echipa si jucatori formati de dansul, ca sa-l ajute, iar Nelutu a fost DEOSEBIT! Am plans cand am auzit ca s-a stins, desi, ma asteptam cam demult sa se intample… Imi pare rau ca nu au fost alaturi de dansul o mare parte din fostii colegi, jucatori, inclusiv rude (nu nominalizez). Apreciez prezenta urmatoarelor persoane:
    Nicolae Szoboszlay, Tibi Poratzky, Liviu Mihai, Victor Ciocan, Ioan Maja, Alpar Meszaros, Nelutu Sabau, Remus Vlad, Plescan Dorel, Gheorghe Vasile, Valentin Sandru, Marius Predatu, dl. Oltean, Marius Popescu…
    Si, desigur, eu………….
    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE!!!

Leave a Reply