Dintr-o neglijență, noi nici n-am observat cînd a zburat

Ea nu mergea cum merg fetele. Ea zbura. Parcă se și auzeau bătăile aripilor, un fel de fîl-fîl frumos, nu așa cum arată în forma scrisă…

Mirosul de parfum îi anunța prezența, așa cum după ce zbura mai rămînea și în urma ei. Și nu era parfum Jubileu, deși prin clasa a zecea de pe atunci cam doar la asta puteai aspira, ca domnișoară.

Era Channel.

Pentru că zbura, era foarte greu să o atingi. Poate doar în vis.

Arsura privirilor unor mototoli ce eram pe atunci o lăsa indiferentă.

Școala părea că o deranjează puțin din călătoriile ei imaginare în lumi fantastice, doar de ea știute.

Era o greșeală și din partea profesorilor să îi curme zborul chiar și cu întrebări despre Ion Heliade Rădulescu…

Normal că ea te privea de sus, că doar zbura, nu-i așa?

Și uite așa, dintr-o neatenție din partea noastră, n-am observat cum a zburat, s-a făcut nevăzută și ne-a lăsat pe mulți dintre noi cu ochii în soare. Nu, n-a murit, doar că s-a dus undeva unde altcineva, nu unul dintre noi, era pregătit probabil să o aducă cu picioarele pe pămînt.

Chiar aș fi curios să aflu cum s-o fi produs acest eveniment…

Oricum, nu e prea corect ca o astfel de fată, femeie, să îmbătrînească…

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
1.390 citiri

Leave a Reply