Arată bine cinematograful Victoria. E curat și spațiul dintre scaune (față-spate) e mai generos decît pe vremuri, chiar poți sta confortabil.
Din hol poți să-ți cumperi popcorn, într-o pungă de hîrtie obișnuită, nu din aia colorată, ca la mall. Dar popcornul e la fel de bun (sau de rău).
Oamenii de la Victoria mi se par amabili.
Iar dacă ai noroc și de un film bun, așa cum a fost și acesta, Inside Llewyn Davis (despre care, desigur, nu o să vă vorbesc, nefiind un specialist în materie), o seară obișnuită se poate transforma într-o seară mai puțin obișnuită (dacă nu cumva chiar deosebită).
Nu o să comentez prea multe despre numărul celor din sală, nu de alta dar nici eu nu mă pot lăuda că aș fi un obișnuit al sălilor de cinematograf.
Au fost doar 20 de oameni în sală (na, că nu m-am putut abține).