Cînd ești bolnav nu prea ești interesant…

Hai “să punem cazul”că ești bolnav, cum am fost eu timp de trei luni…Trecînd elegant peste faptul că am primit 6 telefoane în aceste trei luni (le mulțumesc celor care m-au sunat), ele au sunat cam așa:

-Salut, ce mai faci?

-Bine, sînt bolnav.

-Pot să te ajut cu ceva? (le mulțumesc încă o dată celor 6)

-Nu, mă descurc, ziceam eu, în timp ce îi “uram” nu numai pe ăștia 6 ci pe toți oamenii sănătoși (glumesc, desigur, oarecum amar…)

Adevărul e că în toată această perioadă m-am mirat cum de am primit doar 6 telefoane, așa cum m-am bucurat, totuși, că n-a trebuit să le spun mai multor oameni că sînt ok, adică bolnav.

În schimb e și bine să fii bolnav.

Chiar îmi aminteam că pe vremea copilăriei mele pretindeam că sînt bolnav ca să văd filmul Tarzan (care nu știu de ce, pe vremea lui Ceaușescu, se dădea numai dimineața) sau Cupa Davis (care vinerea începea de la ora 11.00)…

Așa și acum: cît timp am fost bolnav, m-am gîndit oarecum cu “simpatie” la cei care trebuie să se trezească și să facă treabă zi de zi, în timp ce eu puteam să mă gîndesc la de-ale sufletului…

Pe de altă parte (ca să îl citez pe “marele” Ovidiu Ioanițoaia), să fii bolnav e ok: îți dai seama că sînt lucruri mai importante decît frecușurile astea zilnice în care încercăm să demonstrăm că sîntem mai deștepți unii decît ceilalți…

Și, ca să rezum, cînd ești bolnav începi să îți imaginezi cum ar fi dacă ai fi mort: adică te-ai descurca și fără sprijinul altora, așa cum și ei, ceilalați, ar putea foarte bine să trăiască și fără “marele” tău aport.

 

 

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
1.460 citiri

Leave a Reply