Povestea fotbalului în sală (IV). Szoke a jucat cu Atletico Madrid, apoi a venit la noi în trupă

Francisc Solomon, în prim plan. În plan secund, Vlad Banu (fiul lui Puiu). Încurajam și tinerele talente...

Francisc Solomon, în prim plan. În plan secund, Vlad Banu (fiul lui Puiu). Încurajam și tinerele talente…

Da, am ajuns la un moment drag lui Puiu Banu, dar și nouă, celorlalți, cel al apariției în trupa noastră a fostului fotbalist Iosif Szoke (Ioska). Cronologia evenimentelor în această poveste mai suferă uneori, dar ne cerem scuze, e mult de atunci, ne amintim și noi cum putem despre una, despre alta…(vorba unei piese în vogă, marca Maximilian). Așadar, poate că înaintea lui Ioska au ajuns alții, dar azi ne vom concentra puțin asupra poveștii “debutului” său în sală. Francisc Solomon, alias Șați (bateristul formației Semnal M) a venit la pachet cu Ioska, și cum cu Szoke nu am avut, din păcate, o poză, am ales-o pentru a ilustra acest material pe asta, cu Șați bacsi…

Dar să vă spun cîteva lucruri despre Iosif Szoke. În primul rînd puteai rămîne mut (și atunci, dar poate și acum), cînd îl vedeai în componența echipei lui U Cluj, cea din sezonul 1965-1966, echipa standard din meciul de la Madrid, cu Atletico, din Cupa Cupelor.

Iată echipa aceea:

Ringheanu-Szoke, Neșu, Grăjdeanu, Cîmpeanu-Marcu, Pexa, Georgescu, V. Alexandru-Ivansuc și Adam

Apoi îl puteai ști drept un om foarte corect, un om de cuvînt, un tip meticulos și foarte atent cu doamnele…

Un fotbalist reputat, respectat, dar în același timp foarte modest.

Și uite-așa, din una în alta, Ovi Pintea, care îi era coleg de serviciu, a fost puțin cîte puțin asaltat de către Szoke, cu rugămintea de a face diligențe pe lîngă Puiu Banu (un dur la acest capitol, al spargerii barierelor grupului celor care jucau în sală) să fie și el primit în anturaj. Era chiar după un celebru meci din Babeș, unul din seria Rutina cu Elanul, la care Szoke a jucat, după care, la berea de la repriza a treia, Ioska și-a reînnoit cererea către Ovi Pintea…Anul? Să fi tot fost prin 1987-1988…

Și Ovi și-a luat inima în dinți, l-a abordat pe Puiu, și în loc de un refuz categoric, Pintea a auzit cuvintele:

-Cum să nu fie loc pentru Ioska, să vină!

Și bucuria ne-a fost dublă, pentru că Ioska nu a apărut singur, ci cu Francisc Solomon (Șați), un alt personaj ce se va dovedi unul fabulos (dacă nu cumva era chiar așa și în momentul apariției sale la sală)…

Vă dați seama cum era la noi la sală?

Adică un mare fotbalist avea emoții dacă o să fie sau nu primit?

Nu se știe de ce, nu se știe cum, dar așa a fost…

Șați, în prim plan. Pe bancă: Liviu Cenan, Bela Bakos și Țucu Vanea (de la dreapta la stînga). Foto: Arhivă personală I. Banu

Șați, în prim plan. Pe bancă: Liviu Cenan, Bela Bakos și Țucu Vanea (de la dreapta la stînga). Foto: Arhivă personală I. Banu

Bine, erau deja acolo mai mulți (vă spuneam că la capitolul cronologie mai avem de lucrat…), erau deja Dobrău, Bagiu, Țegean, Remus Vlad sau Anca (asta ca să nu mă chinui prea mult amintindu-mi toate numele de foști fotbaliști), dar oricum, venirea lui Ioska ne-a rămas în memorie prin ineditul cu care s-a produs.

Și chiar îmi amintesc o sesiune de după, de la repriza a treia, cînd Ioska a adus vreo două lăzi de bere în vestiar, după primul meci, cînd înainte de a ciocni a spus:

-Doamne, nu credeam vreodată că o să ajung să joc cu voi…

Atunci nici nu ne-am dat seama ce spune.

Mai apoi aveam să realizăm că onoarea a fost de partea noastră, pentru că am transpirat cot la cot, am băut o bere rece, am glumit ani la rînd împreună cu un om fantastic.

O să revin, dar nu în acest episod, cum a fost și cu moartea lui. Pentru că și atunci cînd a murit, așa a fost destinul, am fost tot împreună.

Ioska Szoke, știu că ne citești și tu aceste rînduri, așa că te salutăm așa cum meriți, ca pe un mare domn!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 2 votes)
1.422 citiri

Leave a Reply