Caravana sosește întodeauna la fix în curtea lui Dumnezeu

Parcarea catedralei din Piața Cipariu, cea care a început dintotdeauna și care nu se va termina niciodată, e locul în care în fiecare miercuri, la ora 20.30, cu o precizie demnă de un ceas elvețian, sosește o…caravană din Spania. 

E vorba despre o dubă. O mașină închisă, condusă de un bătrînel simpatic, întotdeauna singur în cabină, niciodată întîrziind. E îmbrăcat la fel, întotdeauna: în halat. Halatele acelea de care poate că vă amintiți, pe vremea lui Ceaușescu erai un pic peste cei care se îmbrăcau în salopete dacă aveai pe tine un halat, chiar și unul murdar. Iar la buzunar are și el, bătrînelul, un pix, așa cum îmi și amintesc că aveau toți oamenii care au purtat la viața lor un halat.

Și ce face omul ăsta?

Omul ăsta aduce pachete din Spania și preia, la rîndul lui pachetele celor doritori a le retrimite în Spania alte lucruri celor care le trimit lor imprimante, vin, sucuri, mici cadouri, haine, blugi.

Ceremonialul e așa:

-în parcare sînt cam 100 de oameni. Unii așteaptă să trimită pachete, alții să le primească pe cele din Spania.

-bătrînelul apare, deshide ușa, își ia pixul din buzunarul halatului, deschide ușa, cad unele dintre pachete pe jos, citește de pe ele niște nume, vin oamenii strigați cu buletinul în mînă, semnează o țîdulă, își iau pachetele și pleacă. Această operațiune durează cam 2-3 minute, asta dacă nu apar mici încurcături. Se prea poate să ai ghinion dacă ești ultimul și să trebuiască să stai acolo ceva mai mult de o oră jumate pînă să îți iei bunul. Nu știu cum e finalul decît din poveștile altora, eu am avut noroc, niciodată nu am stat mai mult de 10 minute. Noi primim niște medicamente pentru niște copii grav bolnavi. Prima dată erau pe bancheta din față și m-a strigat primul, a doua oară am avut emoții, pentru că medicul ce ni le trimite a pus și-o sticlă de vin (nu se știe de unde i-a venit ideea asta, trebuie să i-o scot din cap) și-atunci pachetul a fost de-a valma, în spate, cu celelalte (noroc că m-am calificat printre primii 4 serviți).

-alți oameni completează niște taloane. Asta însemnă că sînt cei care expediază pachetele pentru Spania. Categoria ăstora e aparte: buchisesc pe-acolo printre litere, apoi bătrînelul îi trimite în spatele mașinii să și le pună ei pe-acolo, că doar nu se poate împărți și cu eliberatul și cu expediatul, și ăsta e un mare adevăr….

Dacă privești această scenă cu oarecare detașare, ea pare desprinsă dintr-un alt film. De epocă. Sau de artă. Nicidecum nu pare din zilele noastre.

Adică uitați-vă și voi: apare o dubă, 100 de oameni depind ca de Dumnezeu de ea (poate de aceea și are loc întîlnirea în…curtea lui Dumnezeu), un bătrînel e trimisul acestuia pe Pămînt (fără șoferul acesta exemplar am fi morți cu toții, n-am primi și n-am putea trimite nimic nicăieri), totul petrecîndu-se în fiecare săptămînă, la aceeași oră, 20.30…Și noi credeam că dacă există mailuri, și facebook, și avioane, și din astea, oamenii nu mai contează…

Uite că bătrînelul ăsta cu care eu nu prea aș avea curaj să urc în cabină există și face fericiți cam 100 de oameni în fiecare miercuri. Adică 200, că mai sînt și cei din Spania, nu?

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
1.664 citiri

Leave a Reply