A venit momentul să vă arăt niște poze din Sinuța

Asta-i casa de pe Ciprian Porumbescu

Asta-i casa de pe Ciprian Porumbescu

Am trecut zilele trecute prin Sinuța. Am fost și pe strada mea, pe Ciprian Porumbescu. Am făcut cîteva fotografii, una dintre ele chiar cu casa în care am locuit. Acum arată altfel, cu mult mai bine decît atunci, cînd avea un amărît de gard de lemn și nu era vopsită pe dinafară în culori atît de vii precum acum…Și nici antenă parabolică nu avea, sper că vă dați seama…Dar așa cum era, era casa în care locuiam și pe vremea aia nu ne prea interesau pe noi detaliile. Mie îmi plăcea că avea o grădină cu cîțiva pomi și că în spatele grădinii erau căminele studențești (se și văd în fundal), și nu orice cămine, ci căminele de fete…

În grădina asta de care vă vorbesc aveam un cais, asta e clar. Încă de pe vremea aceea dădea semne de bătrînețe, poate de aceea l-au și tăiat între timp. Oricum, ne-am cam făcut treaba cu el, pentru că proprietăreasa săraca nu prindea niciodată măcar vreun kil de caise de aici. Luam tot ce se putea lua. Noi și vecinii. Și nu numai atît.

Recoltam și de la Gyelan Gyula, vecinul născut parcă bătrîn, cel pe care ne răzbunam astfel pentru că era răutăcios și ne aresta mingile de fotbal care săreau în curtea lui. Practic nici proprietăreasa noastră nici acest Gyelan Gyula nu cred că s-au obișnuit vreodată cu gustul caiselor (poate dacă își cumpărau din piață…).

Cel mai adesea perioada caiselor pica în vremea în care la noi venea vărul meu din Brașov, Țutu, ori ăsta n-avea nici mamă nici tată cînd venea vorba despre caise. Se prea poate să fi fost fructele lui preferate, altfel nu îmi explic înverșunarea cu care culegea cu dezinvoltură și din grădina lui Gyula ăsta de vă tot vorbeam de el…

Acolo, în spatele grădinii, am fumat prima dată cu Iancsi țigări chinezești, Peony, un pachet roșu, parcă…Dar acolo ieșeam și să mîncăm pîine cu unt și cu roșii luate direct din grădină, acolo aveam strugurași pe care îi toceam într-un pahar în care adăugam zahăr sau luam zmeură și o amețeam la nesfîrșit într-o cană pînă ieșea un fel de spumă, altfel bună la gust…

Acolo în grădină s-a sinucis, ca să zic așa, și cîinele meu, Rex, care era legat cu lanțul (nu se știe de ce, era una dintre ideile curioase ale tatălui meu, doar era un cîine mic, nu merita un astfel de tratament…). Așa, deci cîinele ăsta foarte simpatic (pe care l-a și călcat mașina la un moment dat, și cu roțile din față și cu alea din spate, dar s-a refăcut miraculos), a sărit gardul la vecini, după o găină, dar a rămas suspendat în lanț și astfel a murit ca un prost, am zice noi acum, gîndindu-ne că ceea ce nu a reușit mașina a reușit el, dintr-o pripeală…

Poftiți vă rog. Ce doriți, un kil de pîine și-o conservă de legume?

Poftiți vă rog. Ce doriți, un kil de pîine și-o conservă de legume?

În curte, undeva, aveam bătătorul de covoare, unul din lemn, locul în care ne antrenam cu Iancsi la trasul la poartă. Aruncam mingea pe acoperișul magaziilor de acolo, iar mingea, cînd revenea de pe acoperiș, imprevizibil, trebuia băgată în poartă, din vole sau cu capul. Era foarte interesant…

Vă mai arăt o imagine, e cu ceea ce pe atunci reprezenta un fel de Univers, adică Alimentara.

Acum e o ruină, după ce, în anii de după Revoluție a avut mai multe destinații, dintre care cea mai…interesantă a fost aceea de bar de noapte cu program de… striptease.

Aici nenea Sandu și soția lui erau cei mai iubiți dintre pămînteni, pentru că ne mai dădeau pe sub tejghea ceea ce nu ne puteau da, oficial, la liber. Țin minte că oamenii ăștia erau foarte importanți pe atunci, de ei depindea în mare parte supraviețuirea noastră. Cu tata, nea Sandu ăsta juca șah, așa că se poate spune că aveam pile mai mari decît alții. Oricum, cu Iancsi l-am “executat” de multe ori și pe ăsta, i-am furat efectiv lăzile de bere pe care le depozita în fața magazinului și le-am vîndut pe Moților, la “sticle goale”, de-am trăit cîteva zile regește cu banii adunați…

Ce să vă mai arăt?

Ăsta e colțul din Sinuța care pare să nu se fi schimbat deloc. Arată chiar un pic mai rău decît atunci...

Ăsta e colțul din Sinuța care pare să nu se fi schimbat deloc. Arată chiar un pic mai rău decît atunci…

Hai să vă arăt unde zicea tata că a văzut Campionatul Mondial din 1970…L-a văzut acolo pentru că pe vremea aia omul acela, proprietarul, avea un televizor mai mare sau mai bun, asta nu țin minte, dar oricum acolo, în acea casă, mai mulți bărbați s-au strîns și au urmărit meciurile acelui campionat ce s-a desfășurat în Mexic, cu echipa României printre participante. De data aceasta pot spune că ansamblul imobiliar de acum arată mult mai urît decît cel ce stătea parcă mai bine în picioare pe atunci…(casa e în apropierea alimentarei, deci se pare că zona asta e bătută rău de Cel de Sus…)

Și pe final, hai să vă arăt și casa unui alt prieten, azi un reputat medic ginecolog, Doru Diculescu. Dar vă rog nu priviți spre construcția din stînga, cea nouă, pentru că nu aia e casa lui. Casa lui e cea din fundal și acaretul din dreapta imaginii, care văd că mai rezistă onorabil. Pe vremea aceea ni se părea că Doru are un domeniu, atît de impozante ni se păreau casa din fundul curții și continuarea ei pe una dintre laturi, cu camere tip vagon, vreo trei la număr, dacă nu mă înșel…

Casa lui Doru Diculescu

Casa lui Doru Diculescu

Oricum, Doru avea o curte frumoasă, cu broaște țestoase într-un bazin, ne plăcea să le mai scoatem la mal și să le chinuim puțin cînd el nu era atent..Așa după cum ne chinuia și bunica lui cu întrebări la foc automat…

Ce să vă mai spun?

Nu vă mai spun nimic, că știu că nu vă interesează prea mult poveștile dintr-un cartier care practic nu mai există.

Dar nu pot, în același timp, atunci cînd trec prin zonă, să nu îmi amintesc cît de frumoasă era lumea asta a cartierului Sinuța. Și cît de mari și de tari se credeau locuitorii acestuia.

Chiar așa, apropo de tari, cică cei mai mari și mai vestiți bătăuși erau aici, în Sinuța, nu altundeva. Și, dacă e să îmi amintesc bine, am prins și noi vremurile în care unora le era cam frică să vină la noi în cartier. Un lucru e clar: la fotbal îi băteam pe toți.

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 3 votes)
2.146 citiri

4 comments to A venit momentul să vă arăt niște poze din Sinuța

Leave a Reply