Despre casele trecutelor iubiri, cu două variante de răspuns corect

Așa zic bărbații “adevărați” cînd e să se laude un pic: 

-Vezi geamul ăla deschis, de la etajul trei? Aici stătea prima mea gagică, mamă cîte nebunii am făcut…

Sau:

-Uite, pe strada asta, la numărul 9, stătea o tipă cu care am fost împreună 3 ani. După aia au fost niște probleme și ne-am despărțit.

În timpul acesta, dacă ai putea intra în mintea bărbatului acela care vorbește, ai putea afla și ceea ce gîndește cu adevărat despre lucrurile acelea. Probabil ceva de genul:

-Dumnezeule, cum tremuram din toată ființa mea uitîndu-mă ca prostul, cu orele, doar-doar se va depărta un pic perdeaua de la etajul trei…Și cînd se întîmpla asta, și-mi făcea semn că totul e în ordine, că poate coborî peste cîteva minute, inima îmi bătea în piept de simțeam că mi-l sparge…

Iar la a doua variantă, răspunsul corect ar putea fi:

-Cînd intram pe strada asta, pînă ajungeam la numărul 9 îmi făceam trei cruci și-mi spuneam: Doamne ajută să mă primească tatăl ei în casă. Știam pe de rost fiecare piatră de pe trotuar, mă cunoștea și cîinele de la numărul 7, doar îi aducem de fiecare dată salam, să nu mă latre cît timp o așteptam sub tufa aia de liliac…

În rest, e chestiune de imaginație. Și de stil. Dar oricum, să nu-i credeți pe cei care arată cu degetul înspre o casă, lăudîndu-se cu teribilele lor cuceriri.

Dacă ar putea vorbi, casele nu ar face-o, dar ar rîde în hohote…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
1.369 citiri

Leave a Reply