Adevărul este că m-am așteptat la un tratament preferențial după ce am lipsit un an și două luni de pe teren…Și adversarii, gentili, mi-au pregătit într-adevăr un astfel de tratament, apărîndu-se om la om la mine, ceea ce într-adevăr a fost…onorant. Atîta doar că mă rugam să se termine mai repede chinul.
Și s-a terminat 3-0 pentru echipa noastră, asta în pofida tuturor cotelor la pariuri care nu ne dădeau decît o cotă de 7 în timp ce adversarii aveau la startul meciurilor 1,2…
Adevărul adevărat este că factorul psihologic a jucat un rol important, iar la acest capitol, cu gînditori precum Miclăuș, Luci Bar, Muri, Rus și subsemnatul se poate spune că am stat mai bine. Pînă la urmă, am demostrat că se poate cîștiga chiar și atunci cînd nu îți dorești mai mult victoria decît adversarii.
Și pentru că am ajuns la adversari, ei au fost Zăvă, Tebu, Fărcaș, David, în primul meci (deci acolo se poate spune că am avut avantaj numeric), iar apoi echipa lor s-a completat cu cel mai bun jucător de baschet al mișcării PMOB, Călin Ilea. Norocul nostru a fost însă că omul a venit cam răcit, ceea ce i-a scăzut randamentul cu care ne obișnuise.
Și-acum, despre „relele tratamente” la care am fost supuși:
-Tactica lor a fost om la om pe tot terenul, ceea ce ne-a deranjat pe alocuri, nu de alta, dar nu eram pregătiți să vorbim doar cu un singur om, nouă plăcîndu-ne dialogul cu toată lumea. În atari condiții, eu am schimbat foarte multe vorbe cu adversarul meu direct, Tibi Fărcaș, care s-a dovedit a fi un interlocutor plăcut, mai ales că nu ne văzusem de multă vreme și am avut ce vorbi…Nu știu restul colegilor cum s-au descurcat cu poveștile cu adversarii lor direcți, dar cred că i-am ținut destul de bine de vorbă din moment ce am obținut trei vitorii, toate cu scorul de 12-8.
Deși sufragiile au fost altele, părerea mea este aceea că jocul lui Luci Bar s-a dovedit și de data aceasta unul sclipitor, omul reușind să înscrie niște coșuri absolut fabuloase. Se poate spune, fără riscul de a greși, că aportul lui a fost decisiv în obținerea acestor victorii pe care nu le va consemna nimeni, sînt convins, la adevărata lor valoare.
Altfel, și acum ajungem acolo unde sînt sigur că veți fi foarte atenți, s-au desemnat cele trei diplome (în urma votului de la Sportul, din cadrul reprizei a treia):
-MVP, cu scuzele de rigoare, Blag.
-Cel mai bun pasator, din nou, cică, Blag.
-Trompeta etapei, Fărcaș (deși aici s-au numărat voturile de mai multe ori, ajungîndu-se chiar la numărătoarea paralelă…).
Repriza a treia a fost, ca de obicei, cea mai interesantă. S-a discutat despre cîte în lună și-n stele, asta însemnînd că s-au atins domeniile politic, sportiv și economic, concluzia fiind că omleta de la Sportul e cea mai bună variantă de liniștire a spiritelor.
Pînă una alta am bătut clar în cuie data de 13 decembrie pentru cheful PMOB și așteptăm confirmările pe adresa redacției.
Da, am vorbit și despre Arthur…Bine că n-a fost, că ne lua toate premiile…
PS
Sînt sigur că de fapt s-au bucurat că am revenit pe teren, că doar de aia mi-or fi dat premiile astea de etapă, nu pentru că le-aș fi chiar meritat…
1 comment
Acum musai sa dau o omleta cu de toate. Nu?