Pe bază de fotografii, dar nu din seria “Clujul bătut la pas”…

Stasea, o pensiune interesantă.

Stasea, o pensiune interesantă.

Am găsit în telefon trei poze pe care le-am făcut la Smederevo, acum un an și mai bine, cînd am dormit pentru o noapte acolo. Eram după recidiva cu hernia de disc, necaz pe care l-am pățit în plin concediu în Grecia, și după un drum chinuitor la volan am găsit acest loc minunat de care nu ne-am putut bucura atunci, la Smederevo. Înainte să șterg pozele, vi le arăt și vouă, poate ajungeți vreodată pe-acolo. Și dacă ajungeți, puteți căuta pensiunea asta, Stasea, la Smederevo, în Serbia. 

Am găsit-o pe internet, atunci, prin booking, dar după aceea, după ce ne-am împrietenit puțin cu proprietarul, ne-a dat pontul rezervării directe, care e mai ieftină. Aveți aici linkul. Nu știu cît costă acum o cameră, dar atunci țin minte că am plătit cam 50 de euro, prin booking.

Smederevo ăsta l-am ales ca să evităm aglomerația din Belgrad, orășelul de 60.000 de locuitori fiind cam la 50 de kilometri de Belgrad.

Smederevo, aveam să aflăm pe drum, uitîndu-ne pe wikipedia, a fost chiar capitală a Serbiei, asta înainte de ocupația otomană, adică pe la 140o…Dar lucruri despre oraș puteți citi intrînd aici. 

Interior

Interior

Ce vreau să vă spun despre Stasea e faptul că apartamentele au vedere la Dunăre. Cam toate cele care sînt plasate cu vederea spre fluviu, mai puțin cele de la parter. Ca atare, priveliștea e una minunată.

Interioarele sînt de asemenea cel puțin interesante, create într-un fel rustic, dar în alt fel și surprinzător, dacă e să socotim că baia (cada) e plasată în plin dormitor.

Spațiul camerelor este foarte generos. Ai loc de întors mașina în interior, plus că există dotări la superlativ, inclusiv o mini-bucătărie unde poți să-ți gătești.

N-am prea putut noi să ne dăm seama de prea multe pentru că n-am stat decît o noapte și eram destul de …avariat, dar după cum se purtau cei care se îngrijeau de hotel presupun că puteai beneficia de orice facilitate.

Hotelul e ținut de doi soți, bărbatul fiind un tip cu care n-a fost deloc greu să mă…împrietenesc.

Cînd m-a văzut cum cobor din mașină, mi-a și spus:

-Bine ai venit, colega, și tu ai hernie de disc? Bine ai venit în club.

Baia

Baia

Și de-acolo încolo am tot schimbat impresii despre această boală perfidă.

Omul era genul foarte hotărît, asta am dedus văzîndu-i și fațeta cealalată, cînd s-a certat puțin cu cineva, și credeți-mă, al meu avea foarte multe…argumente.

Există acolo, la Stesea, o piscină exterioară și un teren de tenis, eu nu le-am vizitat și nici nu le-am încercat, n-aveam chef de asta.

Văd pe site-ul lor că vorbesc despre trei restaurante de elită din jur.

Asta puteți să n-o credeți chiar sută la sută, în sensul în care hotelul nu are restaurant. Cele trei din ofertă sînt trei restaurante de pe stradă, aflate, într-adevăr, aproape de Stasea.

La unul dintre ele am și mîncat. Și-am tot mîncat, și-am tot mîncat, pentru că oamenii erau foarte ospitalieri.

Oricum, dacă treceți cumva pe lîngă Belgrad și nu vreți să vă cazați acolo, să știți că Stasea merită un popas. Nu știu dacă orașul în sine poate să vă ofere mai mult decît atît (personal nu prea cred), dar hotelul acesta (sau pensiune, ce-o fi), e mai mult decît confortabil și primitor. Și un loc foarte liniștit, unde nu se aude nici musca în timpul nopții.

Chiar dacă nu m-am putut bucura atunci, cînd am dormit pentru o noapte acolo, mă bucur că mi-am putut aminti de Stasea ca de un loc normal, într-un orășel despre care n-ai fi putut spune că poate avea așa ceva în …dotare.

Acum am șters și pozele din telefon.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
2.030 citiri

Leave a Reply