Dacă se întreabă Lucian când reușesc să scriu cronica, răspunsul este: la o ora târzie, când toți copiii dorm. Iar pentru ceilalți curioși 🙂 , nu, nu am primit aprobare de la soție să scriu, scriu pe furiș cu capul plecat, parcă mi-e și un pic frica 🙂 , oricum mă prinde mâine când postează Ovidiu cronica pe facebook, pe această cale Simina, te pup.
Să trecem la ale noastre, gradele cu plus ne-au adunat pe teren în număr mai mare în această sâmbătă decât de obicei, mai exact 12 jucători, dârzi, tăcuți, sensibili, glumeți, ba unii prea vorbăreți, dar datorită acestui fapt reușim să colorăm această zi baschetbalistică în nuanțe care chiar nu plictisesc pe nimeni.
Inițial am crezut că sunt jucătorul cel mai întârziat de pe teren, însă după primul meci în care am jucat 6 contra 5, a apărut un new entry, pe nume George, sub aripa ocrotitoare a lui Zăvă, care a făcut ca primul meci să pară doar de încălzire.
Echipele la al doilea start au arătat în felul următor: Ovidiu Blag ( coordonator, psiholog, jucător) Tebu (pivot doar pe hârtie, fiindcă preferă aruncările de la jumătatea terenului), Muri (forță în apărare), Raimonda (tot mai multă siguranță, atât în atac cât și în apărare), George (s-a integrat foarte repede practicând un joc energic) și cu mine într-o echipă iar în cealaltă, Lucian Bar (procentaj bun la aruncările de la semi-distanță), Ovidiu Bar (procentaj bun la aruncările de la distanță), Silviu (nu a prea reușit să pătrundă de faulturile călăilor din echipa adversă, noroc că nu jucăm cu eliminări), Zava (în jocul de încălzire a fost as, unde se pare că a și abuzat de cauciucul de pe tălpile adidașilor, drept urmare în meciurile care au contat, a fost mai mult pe jos, la un moment dat avea urme de sare și pe barbă), Miclăuș (cel mai faultat jucător de pe teren însă surpriza este alta, el s-a autoproclamat trompeta ediției, și propun o noua regulă, 🙂 , Miclăuș să fie trompetă doar când se simte el, nu de alta, dar să nu ne dispară trofeul iarași în adâncuri) și Rus (a alergat mult, însă după spusele lui, degeaba).
Meciurile în general au foarte disputate, însă în ultimul s-a consumat nu doar energie fizică ci și psihică, eu personal era să clachez tocmai pe final, când la 12 egal în loc să mă apar eu stăteam la taclale încruntat pentru o banală abatere de picior. Blag și-a intrat în rol, m-a scuturat, iar lucrurile au intrat în normal, câștigând meciul decisiv.
Am încercat să fac câte o mică descriere fiecărui jucător, însă eu sper că nu am supărat pe nimeni.
Mai rețineti că pe la începutul cronicii am descris câteva caractere, ei, chiar dacă pe teren se spun lucruri și ne mai faultăm, cafeaua de după mișcare este un prilej deosebit de constructiv, mai ales când reușim să ne periem reciproc cu scuzele, parcă nici nu mai simți loviturile tocmai încasate din timpul jocului, este locul unde coborâm din nou cu picioarele pe pământ, o mare pierdere pentru cei care lipsesc constant de la acest ritual.
Pe sâmbătă viitoare.
2 comentarii
Păi de ce n-ai zis că ai fost MVP-ul zilei, Arthur?
De rusine ca am jucat încruntat pe final, mai scuturati-mă când mă comport asa 🙂