O dovadă de iubire

Farmecul discuției e și nu prea e, pentru că se pierde prin scris. Dar cîte ceva tot am scos, așa, ciulind un pic urechea. Bine, am pierdut un pic începutul și nici sfîrșitul nu e cine știe ce. Poate mijlocul…Mijlocul de transport, cum ar veni, pentru că faza e dintr-un autobuz. 

-Cum adică nu puteai să te miști?

-Tu ai fost vreodată îndrăgostit? Adică îndrăgostit-îndrăgostit? No, păi la mine așa funcționează: nu mă pot mișca, sînt anesteziat.

-Și-atunci cum știe și ea că ești îndrăgostit, dacă tu nu te mai poți mișca? Buzele ți le poți mișca, măcar să-i spui că ești îndrăgostit, să știe și ea? Sau ăsta-i semnul, tu stai nemișcat și ea știe că atunci ești îndrăgostit?

-Nu e așa. Paralizez pur și simplu, adică știu toate poveștile, știu să mă apropii de persoana respectivă, sînt chiar foarte priceput la asta, dar în momentul cînd mă îndrăgostesc sînt gata, îngheț. Adică la mine îndrăgostitul e finalul relației, cum ar veni, pentru că de-acolo încolo nu mai pot să fac ceva, de îndrăgostit ce sînt.

-Păi înseamnă că la tine nimic n-are farmec. La tine cînd să bagi cheia în ușă îți tremură mîna sau se face întuneric și nu mai vezi ce ai de făcut. Adică tu ești un fel de prostalău, cum ar veni, vrăjeală și pauză după aia…Tu ești deștept cînd nu se pune. Cînd să se pună, tu ești deja obosit de-atîta vrăjeală. La asta îi zici tu îndrăgosteală? La asta eu i-aș zice prosteală. No, ce ai, de ce nu vorbești? Ești anesteziat? Înseamnă că te-ai îndrăgostit și de mine?

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
2.177 citiri

Leave a Reply