Deci:
Ovi, deci cum l-am terminat ucenic, am ajuns la Napoca. Și no, acolo tot un fost ucenic o fost colegu meu. Și ala, mare figură de om, într-o zi îl zice la mine:
-Hat baratom (prietene), tu l-ai auzit vorba ăla că la toți meseriașii buni îi place să beie?
-Hat da, l-am zis, l-am auzit.
-No, atuncea hai la bar să îl lăum cîte un deți de vodcă să ne simțim și noi meseriași buni.
………………………………..
-Ovi, imediat după 90, am vrut să merg, și am și mers, la văru-meu în Canada. Și am avut nu-știu-ce-interviu, pentru viză, la București.
Și no, femeia ăla m-o tot întrebat, că unde am născut, că din astea…., și la un moment dat m-o întrebat așa:
-Cine plătește călătoria în Canada?
-Io, am spus io.
-Și ce meserie aveți?
-Frizer, am spus io.
-Și cît cîștigați, o zis el…
-No, aicea, doamnă dragă, nu pot să spun. Și știți de ce? Că nici nevasta mea nu știe cît cîștig, bine?
