Moartea nu știe muzică

Amicul meu muzician stătea pe o bancă în stația de autobuz, cu ochii în lacrimi. Asta m-a izbit, pentru că el întotdeauna era cu zîmbetul pe buze. Cînd m-am apropiat, am schimbat registrul cu care eram obișnuit la întîlnirile cu el și bine am făcut. Am aflat că mama lui era pe moarte. 

Acasă, mai apoi, un gînd nu mi-a dat pace. Cum va putea omul ăsta să cînte în zilele următoare, la repetiții, la spectacole, știind că mama lui e în starea în care e…

Apoi, acum cîteva zile, l-am văzut, împreună cu rude de-ale lui, îmbrăcați cu toții în negru, în jurul unei mașini mari…

Azi m-am întîlnit cu el și într-adevăr așa a fost: a avut repetiții, spectacole, în timp ce mama sa se simțea din ce în ce mai rău. Apoi mama lui s-a stins, mașina pe care am văzut-o era cea cu care a fost transportată în Maramureșul natal…

Iar amicul meu artist, cînd mi-a povestit toată întîmplarea, a plîns din nou.

Teribilă situație: să-ți moară mama și tu să fii nevoit să cînți…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
1.565 citiri

Leave a Reply