Aradul bătut la pas. În viteză

arad doiAm stat 8 zile în Arad. Am învățat un singur drum, pe dinafară, cel dintre Hotelul Coandi și Sala Sporturilor în care a avut loc meciul de Cupa Davis dintre România și Slovenia. Totuși, într-o singură zi, m-am plimbat prin centru. Și mi-a plăcut. Dar asta nu înseamnă că părerile mele sînt autorizate, că doar n-am stat mult…

Mi-a plăcut liniștea.

Acum nu știu dacă asta înseamnă resemnare, din partea cetățenilor din Arad, sau dacă ăsta e un fel de-al lor de a face față cotidianului.

Cert este că lumea pare foarte liniștită, calmă și, după părerea mea, prietenoasă.

arad unuCentrul e frumos.

Are clădiri care aduc a Viena, chiar dacă fațadele sînt pe punctul de a se dezmembra. Dar, probabil, e vechea poveste: cei din case n-au bani de refațadizare iar autoritățile n-au dreptul să intervină, pentru că o fi vorba despre monumente istorice.

Dar culorile, așa estompate cum sînt, după o sută de ani de la starea inițială, tot frumoase sînt…

Prin centru, oamenii nu dau pe-afară de activități.

Mai degrabă se poate spune că e puțină lume prin centru. Cetățenii nici nu aleargă pe străzi, nici nu stau gură-cască. Dar se vede că sînt oameni care au treabă.

Restaurant frumos.

Restaurant frumos.

Doar cîțiva, probabil cei cu mai mulți bani, își fac timp să mănînce în restaurantele de acolo, din centru. Restaurante care, fie vorba între noi, arată bine și au meniuri foarte interesante. N-am să dau nume de firme, dar mi s-a părut interesant să poți mînca,  la amiază,  într-o banală zi de miercuri, langustine, pește spadă, biban de mare, caracatiță…Ceea ce înseamnă că proprietarii sînt cel puțin inventivi. Și că au și clienți care să suporte prețurile respective.

Eu am picat la pont acolo, la peștele ăsta spadă, trimis fiind de un domn, Ovidiu, care știa foarte bine cu ce se mănîncă treaba…

Și nici n-a fost atît de scump pe cît ar fi putut fi…

S-a dat din partea casei și un pahar de șampanie, lucru foarte interesant…

Terasele

Terasele

În rest, ce să zic, pe centru se pregătește povestea asta cu terasele, care să “salveze” restaurantele în care nu o să se mai poată fuma. Era o adevărată vînzoleală, foarte multe terase prindeau contur, amenajate cu gust și cu entuziasm. Proprietarii păreau inventivi, terasele acestea nu erau niște banale construcții, ci chiar aveau forme interesante și sînt mari șanse să devină ofertante, din toate punctele de vedere.

Aradul, în care am ajuns acum pentru prima dată (spre rușinea mea), e un oraș despre care nu poți emite păreri pertinente din moment ce l-ai văzut doar într-o zi de miercuri, timp de două ore.

Dar în același timp, așa, din “avion” privindu-l, îți lasă o impresie bună. Și asta pentru că oamenii par niște oameni buni.

I-am cunoscut mai bine doar pe cei de la sala în care a avut loc meciul de tenis. Și mi-am dat seama că s-au dat peste cap ca să facă posibil meciul de Cupa Davis.

Și le-a ieșit.

Toată lumea a fost mulțumită.

Și tot așa, “din avion”, mi-am dat seama că Aradul n-o fi nu știu ce metropolă, dar are locuri îngrijite, ceea ce poate avea darul de a impresiona plăcut.

 

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
2.358 citiri

Leave a Reply