Dragoste de tată

water parkourÎntr-o sesiune de după-amiază de plajă timpul trece destul de repede. Nu de alta, dar vine seara și trebuie să pleci. Totuși, e timp suficient să-ți arunci ochii asupra unei fetițe de 5 ani care încearcă, acompaniată de la distanță de către mama ei, să facă un traseu de water parkour, un joc acvatic în mare vogă. 

Fata cade în apă mereu. Asta e clar.

Motivele pot fi destule: o dată că e cam aglomerat parcursul, vreo zece copii care fac traseul o încurcă vizibil. Apoi ar fi, în mod evident, emoțiile fetiței. Și, cine știe, poate și vîrsta ei, 5 ani, să fie una care să o încurce. Nu de alta, dar ceilalți copii sînt evident mai mari.

Fata cade în apă din nou. Mama ei, a cîta oară, încearcă să o încurajeze. Adică o chiar încurajează, atîta doar că fetița pare mai mult derutată de sfaturile mamei. Ba, mai mult, de ceea ce mi-a fost frică, începe să plîngă.

Cele două se întorc, învinse, lîngă șezlongul unde stătea, dormita, vegeta, un tată destul de obosit de viață. Altfel tînăr, omul părea plictisit de toată această afacere de după-amiază. Părea genul care așteaptă naibii să se facă seară, să-și ia familionul și să plece în cameră și să urmărească știrile sau să bea un pahar de vin pe balcon.

Aici s-ar fi putut termina povestea.

Doar că fetița asta nu voia să renunțe la water-parkour-ul ăsta blestemat.

Între timp se răriseră participanții la traseu, rămăseseră vreo cinci.

Laitmotiv: mamă, fetiță, escaladat parkour-ul, căzut în apă, plîns.

Revenit pe șezlong.

– Și care-i finalul?, ai fi putut să te întrebi…

Să pleci așa, fără să vezi finalul?

Și-atunci, din senin (deși era seară), celebrul de-acum water-parkour a rămas fără participanți.

Era 8 fără un sfert și la 8 se închidea șandramaua.

Mama să îmbrăca deja.

Fetița însă nu a abandonat ideea.

Și-a mai făcut o dată curaj, în sensul în care s-a apropiat de “locul crimei”.

Și de-acolo, de pe mal, fără să-l strige, s-a uitat doar la tatăl ei. Și, culmea, și tatăl, pînă atunci impasibil, a privit-o altfel, cu ochi de tată. Și fata i-a făcut un semn care arăta așa: și-a pus mîna la inimă, apoi și-a îndreptat-o înspre el, înspre tată, și l-a chemat, știți voi cum, cu degetul, la ea.

Ăsta, tatăl, n-a rezistat chemării, s-a ridicat, a sărit în apă și i-a făcut la rîndul ei semn că poate ataca fără frică traseul.

Cu el în apă, vegheată atent, fata rămasă singură pe acest water-parkour a urcat pe prima piesă, s-a ținut strîns de chingi, a trecut în alergare de cel de-al doilea punct, a urcat pe un perete din acela de plastic și-apoi, izbăvitor, și-a dat drumul pe un mini-tobogan care marca sfîrșitul traseului.

Și-a dat drumul în brațele tatălui său, cum ar veni.

Și-așa s-a încheiat aventura de 3 ore a acestei fetițe.

În brațele tatălui său.

El a sărutat-o pe frunte, i-o fi spus că e grozavă, ea a plîns din nou, dar se prea poate s-o fi făcut de fericire de data asta.

Ce să mai zic…

Dragoste de tată.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
2.114 citiri

Leave a Reply