După un secol, un zăgan zboară peste Carpați

Cu mare plăcere am citit rândurile de mai jos, pe care le-am primit de la domnul Ovidiu Neculai Bufnilă. Mi-am amintit atunci de cartea în care Niculae Baticu scria despre vulturul Ilie, cel care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, își petrecea zilele prin gara din Buzău și nopțile prin hangarele cu avioane de război. Deși toată lumea îl credea zăgan, domnul Ovidiu Bufnilă mi-a spus că era vorba despre un vultur negru.

După 83 de ani, un zăgan survolează din nou România. Zăganul (Gypaetus barbatus) este una dintre cele patru specii de vulturi care au cuibărit cândva și la noi în țară, dar care nu a mai fost văzut din 1933. Pasărea care se află acum pe teritoriul României se numește Adonis și este una dintre păsările care era menită să contribuie la refacerea populației de zăgani din Franța. În cadrul unui proiect European – LIFE GYPCONNECT – pasărea a fost eliberată în Masivul Central Francez, din 2014, dar nu a rămas acolo. A plecat din Franța și a hoinărit prin mai multe țări. Traseul ei este urmărit cu ajutorul unui emițător satelitar și a indicat zboruri prin Danemarca, Slovacia, Belarus, Polonia, Ucraina și acum România.

În România, ultima semnalare documentată a zăganului datează din secolul trecut, adică din anul 1933. Atunci era vorba despre unul dintre ultimii zăgani care mai cuibărea în România, în Carpații Meridionali.

Zăganul (cuvântul este moştenit din limba dacilor), mai este cunoscut şi sub denumirea de vultur bărbos. Este o pasăre de pradă diurnă caracteristică zonelor muntoase și este prezent în mod obişnuit la altitudini cuprinse între 500-4000 m, dar a fost întâlnit și la 7500 m altitudine în Himalaya. Lungimea corpului este de 105-125 cm și greutatea este cuprinsă între 4500-7800 g (media 6210 g). Femela este puțin mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 235-275 cm. Adulții au înfățișare similară.

Este o pasăre maiestuoasă, cu un penaj ce îmbină portocaliul ruginiu cu negrul într-o combinație inegalabilă. Este unul dintre cei mai mari vulturi din lume. Atinge penajul de adult după cinci ani. Păsările tinere au o culoare închisă. Se hrănește la fel ca majoritatea vulturilor cu hoituri, însă ca particularitate, se hrănește în proporție mare cu măduva oaselor acestora. Aruncă oasele de la înălțime pe stânci, pentru a le sparge, apoi le înghite.

Din păcate, nu putem ilustra acest comunicat, dat fiind că nu avem în arhivă o fotografie de zăgan. Specia este foarte rară și nu a fost fotografiată nici măcar în afara granițelor de unul dintre fotografii de wildlife cu care colaborăm noi. Puteți, însă, găsi imagini pe pagina lui Adonis.

Informare transmisă de domnul Ovidiu Neculai Bufnilă – responsabil comunicare SOR.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 4 votes)
1.439 citiri

Leave a Reply