In memoriam – Octavian Brătilă-Bulinel

Bulinel

Bulinel

9 iulie 2006; ce tristă zi. De atunci număr anii în care nu m-am mai bucurat de întâlnirile cu el, de poveștile din viața lui de alpinist (și nu numai), cu care mă încânta de fiecare dată când ne vedeam, dar și de lungile noastre convorbiri telefonice… Au trecut zece ani în care mica lume a alpiniștilor români este mai săracă fără Bulinel. Scormonind printre hârtii vechi am dat de niște rânduri scrise de mine la puțin timp după ce, cu o întârziere de neiertat, am ajuns să-i pun o floare pe mormântul dintr-un cimitir al Clujului, rânduri pe care le postez mai jos în amintirea prietenului nostru.

Renumele lui Bulinel a ajuns la mine cu mult înainte de a-l cunoaște pe marele alpinist. Fire nonconformistă, el se plimba, fără coechipier, pe marii pereţi ai munţilor noştri, cu aceeaşi uşurinţă cu care mergea pe stradă. Despre aventurile lui prin „Furca Dreaptă”, „Balcoane” sau „Fisura Mult Dorită” ştia mai toată lumea interesată de alpinism. L-am cunoscut prin 1983, în Cheile Turzii. Se retrăsese, voit, sau poate nu, la Iara, o comună aflată la o aruncătură de băț de Chei, unde îşi pregătea „marea lui operă” în alpinism. Lucra la traseele de gradul şase din Peretele Uriaş…

Citiți continuarea aici.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 4 votes)
1.696 citiri

Leave a Reply