Gyuri, cu cine mai stau eu de vorbă?

gyuriNo, asta e vestea aia pe care nu poți să o crezi. Mi se pare ireal. Cum să mori, Gyuri, la 55 de ani? 

Sigur că a avut prieteni mai buni decît i-am fost eu, dar sutele de momente în care am fost aproape unul de altul m-au marcat definintiv.

Cu Gyuri am avut poate una dintre cele mai frumoase întîlniri ale vieții, atunci cînd ni s-a alăturat într-o tabără de premilitărie, la Cîmpulung Muscel.

Și de-atunci am rămas prieteni.

De la Gyuri am cele mai tari “vorbe” (numai el putea inventa așa ceva), pe care nu le voi uita niciodată.

De la el am primit și cîteva sfaturi, unul dintre ele ajutîndu-mă să iau hotărîrea de a scrie.

Un om minunat, care iubea Clujul și era la curent cu tot ceea ce se întîmplă aici chiar și după ce s-a mutat la București.

Voiam să știu de fiecare venire a lui la Cluj, ca să îl văd. Îmi amintesc că-l și certam că nu îmi spune de fiecare dată cînd vine și că trebuia să aflu de la alții că a trecut pe aici. Ce prostie din partea mea. Acum îmi pare rău. Mai bine să mai fi venit de 1000 de ori fără să fi știut eu decît așa, să nu mai vină niciodată…

Gyuri Pascu a fost printre cei mai talentați artiști din România. Iar de popular probabil că a fost, într-un anumit moment, cel mai popular. Locul acesta, deși unul neoficial, nu o să i-l poată lua nimeni. Nu cred să fie om din România să nu fi auzit de Gyuri, iar asta e un lucru fantastic pentru un artist.

N-am ce să mai spun, Gyuri, nu vreau să înlănțui cuvinte fără rost.

Am vrut doar să știi că am ținut foarte mult la tine.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 3 votes)
4.380 citiri

5 comments to Gyuri, cu cine mai stau eu de vorbă?

Leave a Reply