Arhitectul clujean Daniela Maier, despre sufletul orașului L’Aquila

Daniela Maier, vicepreședintele Ordinului Arhitecților, filiala Transilvania, coordonator Scena Urbană

Daniela Maier, vicepreședintele Ordinului Arhitecților, filiala Transilvania, coordonator Scena Urbană

Un arhitect clujean a fost invitat în Italia, la L’Aquila, să țină o prezentare pe o temă dată. E vorba despre  Daniela Maier, vicepreședintele Ordinului Arhitecților din România și coordonatoarea proiectului foarte cunoscut în Cluj, Scena Urbană. Pînă aici am putea spune că e vorba despre o știre. Atîta doar că tema dată nu a fost una oarecare, așa cum nici acest oraș din Italia nu este unul oarecare. Am putea spune, fără să greșim, că tema este una de reflecție profundă iar orașul este unul special, cel puțin datorită destinului său legat dintotdeauna de un fenomen natural înspăimîntător: cutremurul. Daniela Maier a descoperit acolo mai mult decît un loc în care experiența sa profesioanală să poată fi de folos. A descoperit sufletul greu încercat al unui oraș învățat să supraviețuiască. 

Să cunoaștem cîte ceva despre oraș

L’Aquila e un oraș din centrul Italiei și are 70.000 de locuitori. După acest criteriu ai zice că-i mic. Dar dacă te raportezi la faptul că are o febrilă activitate culturală și educațională, reprezentată de o academie de arte frumoase, orchestră simfonică, Conservator, institut de film, teatru sau celebra universitate, atunci îți poți da seama că te-ai grăbit în aprecierea inițială. Se pot adăuga acestor coordonate și altele: resorturi de schi cunoscute precum Campo Imperatore, Ovindoli, Pescasseroli, Rocarsso, echipa locală campioană de cinci ori la rugby și chiar o formație de fotbal care a activat trei sezoane în liga secundă.

maier-doiOrașul, din punct de vedere arhitectural, păstrează vestigii medievale, are străzi cu clădiri ce încă mai respiră în stil baroc sau renascentist, cu piațete elegante și o serie de biserici care atrag turiștii de pretutindeni, precum Catedrala dedicată Sfîntului Maximus, construită în secolul 13, Basilica San Berndardino, construită la 1472 în stil renascentist, Santa Maria di Collemaggio, construită între 1270 și 1280, Santa Giusta (stil gotic) sau San Silvestro, construită în secolul 14.

De asemenea, în acest oraș atrag ca un magnet un castel construit în 1534, Fortul Spaniol (sediu în acet an pentru Muzeul Național din Abruzzo), Fontana Luminosa, o sculptură din 1930, Fontana delle novantanove cannnelle (construită în 1272), celebră pentru cele 99 de jeturi de pe cei trei pereți ai săi sau ruinele orașului roman.

maier-unuIar acum, despre cutremure

V-am prezentat toate aceste locuri ca să facem trecerea bruscă, acum, înspre dramele consecutive provocate, în timp, de cutremurele care s-au abătut asupra acestui oraș. Și n-au fost puține. Astfel:

-în 1315 Biserica San Francesco a fost serios afectată în urma unui cutremur

-în 1349 au murit 800 de cetățeni după un cutremur

-în 1452, 1461, 1501, 1646, alte cutremure

-în 1703 un cutremur major a distrus orașul, 3000 de oameni au murit și majoritatea edificiilor s-au prăbușit, astfel că a fost nevoie ca orașul să fie repopulat prin decizia Papei Clement al XI-lea.

maier-patru-în 1706 și 1786 alte două seisme, în urma celui din urmă murind 6000 de oameni.

-în era modernă, în 1956, un cutremur cu magnitudinea 5 a distrus din nou orașul

Acest serial nefericit avea să aibă în 2009 un episod de 6, 3 magnitudine, cu epicentrul chiar în L’Aquila, în urma căruia ar fi fost afectate între 3000 și 10.000 de clădiri, 308 cetățeni au decedat, peste 1.500 au fost răniți. Dintre cei decedați 20 au fost copii iar peste 65.000 de oameni au rămas fără locuințe, fiind nevoiți să trăiască în corturi puse la dispoziție de municipalitate.

Să vedem ce a făcut Daniela Maier în L’Aquila

Acum, că v-am prezentat cîte ceva din ceea ce reprezintă acest oraș italian de 70.000 de locuitori, vă propun să intrăm, atît cît putem, în inima încercată a acestui oraș. Să ne lăsăm conduși de arhitectul Daniela Maier, cea care a revenit de la această conferință pe teme de intervenții urbane cu experiențe dintre cele mai profunde. Ghidați de către Daniela Maier probabil vom găsi și noi un răgaz pentru a reflecta la teme ceva mai serioase decît cele pe care ni le propune cotidianul…

Daniela, te-ai întors recent de la conferință extrem de interesantă.  Despre ce eveniment a fost vorba la L’Aquila? 

Prof. Paola Rizzi,

Prof. Paola Rizzi, specialist în planificare și design urban, tehnici de intervenție și analiză urbană

-Am fost la Universitatea din L’Aquila la invitația prof. Paola Rizzi, specialist în planificare și design urban, tehnici de intervenție si analiză urbană, profesor la Dipartamento di Ingeneria Civile, Edile- Archittetura e Ambientale. Paola Rizzi este o somitate în domeniu și mă bucur că avem o relație atît de strînsă, susținîndu-ne reciproc în ultimii ani, ea fiind prezentă ultima dată la Cluj cu ocazia Bienalei de Arhitectură ce a avut loc în 2015.  Am prezentat ideea de memorie urbană ca strategie de intervenție în spațiul public. Este unul din subiectele de studiu considerat inovativ pentru cei interesați de strategia Scenei Urbane. Am prezentat felul în care memoria subiectivă sau istorică poate și trebuie să fie implicată în intervențiile urbane.

Ce știai despre oraș și ce fel de experiențe ai trăit la fața locului?

Știam că voi ajunge într-un oraș care a fost literalmente distrus de cutremurul din 2009. Cunoșteam datele, eram deja foarte impresionată de dramele umane care s-au consumat în acel moment și poate conștientizam cîte ceva și din urmele pe care le-a lăsat cataclismul. Nu bănuiam însă în ce fel voi trăi aceste descoperiri. Am avut plăcerea de a fi ghidată prin oraș de către un arhitect a cărui familia a trăit mereu în centrul acestui oraș. Impactul a fost amplificat astfel, mai ales că la un moment dat, cînd ne plimbam prin oraș, acesta mi-a spus, arătînd înspre niște ruine: “Aici a fost casa mea”… Încercați să vă imaginați cum arată un oraș în care macaralele și mașinile de transport au învățat să se strecoare pe străduțele înguste, vrînd să nu deranjeze cu zgomotul lor. Ba mai mult, ai putea spune că oamenii locului s-au obișnuit cu această nouă…muzică a orașului, un zumzet perpetuu…

maier-trei-Care e imaginea care te-a marcat cel mai mult?

-Știi, m-am gîndit la ceva: ce poate însemna acest oraș pentru copiii care s-au născut în anul 2000, de exemplu, din punctul de vedere al raportării lor la clădiri, la locuri, la amintiri…Cei care n-au avut timp să descopere foarte multe lucruri pînă să se fi întâmplat acest necaz din 2009. Dacă noi, de exemplu, avem amintiri de la vîrsta copilăriei, oare ei ce își vor aminti, peste ani? Imaginile lor poate vor rămîne acelea cu corturile în care au locuit vremelnic…Poate că ei nu au amintirile părinților lor despre cetate, despre oraș, pe care poate nu îl înțeleg sau, oricum, îl percep altfel. E o temă care nu mă lasă în pace…

-Și-atunci, ce este de reconstruit? 

Sigur, tot orașul se reconstruiește. În acest moment specialiștii la asta lucrează, la identificarea căilor pentru ca orașul să fie repus în picioare, redat comunității. Arhitecți, urbaniști, sociologi, istorici, ingineri, peisagiști, economiști, cu toții fac front comun într-un efort considerabil. Ceea ce este extrem de interesant este răspunsul la întrebarea “Cum vor readuce la viață sufletul orașului”? Acest detaliu este cel în jurul căruia se dezvoltă acum nenumărate strategii.

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
3.056 citiri

Leave a Reply