4×3 = spectacol

Aveam și o poză mai buna, doar că acolo nu ni se văd fețele 🙂

Parcă niciodată terenul de baschet n-a fost așa de mare ca ieri. Am alergat de mi-au ieșit plămânii, ficatul, splina și-un rinichi. Cu toate acestea…am în continuare tot vreo 95 de kilograme în viu. Dar, totuși, să începem cu începutul.

Când orologiul a bătut ora 8:30, pe parchetul sălii de sport a Liceului Ghibu eram exact șapte inși: Liviu, Muri, Todea, Vali Lemnaru, Miclăuș, Neacșu (tatăl căpitanului) și cu mine. Acestea fiind spuse…ne-am împărțit în două părți relativ egale. În colțul roșu au stat Vali Lemnaru, Liviu și cu mine, în vreme ce în colțul albastru au luat loc Muri, Todea, Miclăuș și Neacșu.

Dacă știți reclamele acelea de la Duracell…vă puteți da seama cum a fost echipa noastră în primele trei meciuri. Nimic nu ne-a stat în cale. Liviu și Vali Lemnaru au străpuns apărarea adversă în nenumărate rânduri cu pătrunderi în viteză și finalizări precise (chiar și de la 3p), iar eu i-am susținut cu pase și cu câteva coșuri. După primele trei meciuri, la scorul de 3-0 pentru noi, eu am rămas fără gaz, iar coechipierii mei au fost nevoiți să joace, practic, în 2 contra 4. Bine…n-am chiar ieșit de pe teren…am mai faultat și eu pe ici pe colo.

Când au simțit miros de sânge…adversarii au venit peste noi și au câștigat ultimele două partide, reducând proporțiile scorului la 3-2. În aceste ultime două confruntări, “oaspeții” au jucat cu doi coordonatori inspirați, Neacșu și Miclăuș, și cu două extreme de forță, Todea și Muri. N-am mai jucat si meciul șase pentru că riscam să doborâm recordul la cursa de 20.000m și nu avea cine să-l omologheze.

Am mers apoi la cafeaua tradițională, unde ni s-au alăturat Silviu (aflat în refacere) și Radu de la “U” (pentru puțin timp). Am dezbătut de toate, iar concluzia finală ar putea fi că în viață e mai bine faci sport decât să nu faci. Păi, nu?

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
866 citiri

Leave a Reply