Toți oamenii Universității

Foto: Dan Bodea

“Deplâng pe cel care plânge când plouă”, rostirea lui Nichita Stănescu mi-a revenit mereu în minte la meciul Universității de ieri. Să joci cu Lăpușul și să vină 6.000 de oameni (după aprecierea mea) la meci, să ignori vremea ploioasă și să faci din întîlnirea cu echipa favorită o sărbătoare, acestea sunt lucrurile mai încurajatoare decît promovarea în liga a treia. 

Fotbalul jucat în subsolurile performanței nu poate aduce fericirea. Dar lipsa încrîncenării, prezența fair-play-ul, execuțiile unor fotbaliști adevărați și entuziasmul unei tribune etern îndrăgostite de U pot aduce zîmbetul responsabil cu înseninarea și cu speranța.

Și-a mai plăcut fotbalul jucat cu poftă. Unduirile mereu elegante ale lui Giurgiu, apetitul de gol al lui Goga, aplombul cu care au evoluat tinerii echipei. Aplauzele au fost dăruite cu generozitate tuturor celor din teren, incluzîndu-i aici și pe oaspeți, care în pofida scorului nu s-au făcut de rușine, au tras de ei cît au putut.

Nu-i o victorie sportivă cu care să te lauzi mai mult de o zi. Dar e o victorie morală cu care poți scoate puțin pieptul înainte: ea înseamnă un fundament pe care viitoarea construcție a lui U se poate baza. Iar fundamenul ei sînt oamenii care n-au părăsit Universitatea, la greu.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
515 citiri

Leave a Reply