Soții Mititeanu, 18 zile de mers pe crestele Carpaților Meridionali

Marelene si Dinu Mititeanu, foto din arhiva lor personală.

Așa cum v-am obișnuit, vă oferim periodic informații despre activitatea soților Marelene și Dinu Mititeanu, informații pe care le primim chiar de la ei în urma unor expediții în țară și în străinătate. Relatările celor doi sunt pline de conținut, de miez, constituindu-se și în adevărate lecții de iubit natura. De data aceasta este vorba despre o incursiune în munții noștri, pe care vă lăsăm plăcerea de a o descoperi povestită chiar de către protagoniști: 

Vineri am revenit în Cluj după 18 zile de mers pe crestele Carpaților Meridionali între Herculane (Motel Dumbrava) și Busteni! Am parcurs (a se vedea nota de la subsol !) 8 masive montane: Munții Cernei, Godeanu, Retezatul sudic, Parângul, Lotrului, Făgărașii, Piatra Craiului (doar traversare Șpirla – La Table – Fundata ) și Bucegi (Moeciu de Sus – Băngăleasa – Ref. Bătrâna – Omu – Valea Cerbului).

Florin Bîscu din Horezu/Lausanne – 395 km. El a făcut în plus un circuit de 25 km în Retezat, zi în care eu am stat la corturi în Poiana Pelegii + el a urcat și pe Vânătoarea lui Buteanu și pe Moldoveanu,

Dinu 365 km;

Marlene 110 km, doar de la Bâlea la Valea Prahovei.

Diferență de nivel circa  20.000 m D+.

Desigur nu am inclus în kilometraj și transferurile auto/telescaun: Uricani – Petroșani – Cabana IEFS, Lotrioara – Mânăstirea Turnu Roșu, Rudărița – Plaiul Foii.

A fost o tură lungă, dar nu grea, nu ne simțeam „terminați” la finalul ei. Doar picioarele ne cereau zilnic pe la ora 16 să le descălțăm, deși mai aveam de mers până la apusul soarelui. Mergeam cam 25 km pe zi.

Ne plac desigur aprecierile, dar nu exagerările. Unei afirmații de pe FB „…mi se pare puțin supra-omenesc ceea ce ați făcut”, i-am răspuns: „Suntem oameni și dacă am parcurs pe creste cei peste 360 km per pedes cu rucsaci de circa 20 kg în spinare, nu e ceva supraomenesc! Au mai parcurs Creasta Meridionalilor și alții, unii iarna, o poate face oricare montaniard dacă anii sau deceniile de mers pe munte au obișnuit fizicul să fie „sclavul” psihicului ! Știi și tu expresia „Dacă vrei, poți”.

Vremea – cu excepția primei zile – a fost excelentă până la Fereastra Sâmbetei. Apoi reprize dese de ceață sau de ploaie. În primele zile vânt puternic.

În cabane am dormit doar la Bâlea (la Fane) și la Omu (Bucegi). În refugii în Curmătura Brătilei și la Șpirla din Piatra Craiului. În planul inițial era și Masivul Iezer-Păpușa, la care am renunțat din cauza vremii nefavorabile din ultima săptămână. Tot din cauza vremii (ceață deasă, persistentă) , în ultima zi, de la Omu nu am mers la Babele și Sfinx, să vadă  „live” și Florin acele minuni ale naturii cu care își fac selfie (și pe care unii chiar se urcă) toți cocălarii „vomați” de telecabina Bușteni-Babele.

Decepții: gunoaiele întâlnite prin munți, lăsate de ciobani, ciupercari, turiști.  Faptul că mulți dintre cei întâlniți, mai ales pe  în zona Negoiu-Moldoveanu nu binevoiau să salute. Marea decepție: lipsa de omenie! Pe Transalpina a trebuit ca după aproape 2 ore de speranțe deșarte la „Ia-ne Nene” între 15-17, să parcurgem pe jos cei 8 km de pe Muntele Cărbunele până la Obârșia Lotrului. Au trecut pe lângă noi peste 100 de mașini (era duminica după amiază)  cam 1/3-me dintre ele doar cu 2 persoane. Ne-au refuzat și o pereche de tineri cu mașină de CJ care opriseră lângă noi, deși le spuseserăm de unde venim, că suntem clujeni și că îi rugăm să ne ducă doar 8 km, să nu mărșăluim pe asfalt sau tăind serpentinele pe gâlmele  pășunii și prin răgăliile din pădure (nu e potecă). S-a adeverit încă o dată ce le răspundeam  unora că nu de dificultăți, rătăciri, sălbăticiuni și vremea rea ne temem pe munte, ci de unii ne-oameni!

Ne bucurăm ca trupa lui Radu Vidra și-a atins mai toate obiectivele din Alpi, in ciuda vremii capricioase, ca multi dintre voi ați făcut ture frumoase. Sperăm ca din octombrie sa asistam la  proiecții faine! 

Am constatat la întoarcere cu plăcere că numarul de colegi de club nu a scăzut deși multi s-au retras, ci a crescut. 191  cu cotizația plătită la zi + mulți noi aspiranți spune mult despre Clubul nostru! Numărul mare e și o piedica la o buna organizare a activităților, dar e și o mare bucurie!

Sperăm ca din octombrie să asistam la  proiecții faine! Despre tura asta nu vom face o proiecție, n-am făcut multe poze, mai ales în zonele mai „nespectaculoase”, ci vom posta doar un album. Un scurt filmuleț și foto ați văzut și veți putea vedea pe contul de FB al lul Flo Bis – un om de excepție!

În următoarele circa 10 zile voi mai detalia puțin relatarea acestei ture. Tură pe care am făcut-o de mai multe ori  vara, dar „din bucăți”, multe zone chiar și iarna. E meritul lui Florin că am realizat-o acum integral și „dintr-o bucată” el fiind foarte interesat „a recupera” ceea ce n-a putut face ca elev și student când încă locuia în RO. Îi era rușine ca știe Alpii mai bine decât Carpații. Și ne-am bucurat că – așa cum ne place și nouă – a parcurs Meridionalii nu doar cu picioarele, ci – și/mai ales – cu sufletul: s-a documentat temeinic dpdv geografic.

Cu drag de Voi,

Dinu și Marlene

Notă: Noi spunem că termenul corect, logic, e „Parcurgerea crestei…” Traversare – folosit de mulți, inclusiv de francezi – pentru munți sub formă de lanț, e greșit, căci „a traversa = a trece peste”. În cazul Crestei Meridionalilor, Făgărașilor, Rodnei a-i traversa e valabil doar a trece peste ei de la nord la sud sau invers ! (Piatra Craiului de la vest la est sau invers). Traversare se poate folosi doar la munți „adunați”, cvasi-piramidali: Bucegi, Ceahlau, Mont Blanc, nu pentru creste liniare, lungi…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
345 citiri

Leave a Reply